Cartea Disparitia statuii din parc PDF

Al cincilea roman din seria MELANIA LUPU   O nouă enigmă trebuie dezlegată de maiorul Minerva Tutovan, cu ajutorul neprețuit al deja faimoasei Melania Lupu – coșmarul maiorului Cristescu vreme de zece ani.  Sub pălăria ei de personaj vetust, Melania ascunde o minte și apetituri de gangster. Dispariția enigmatică a unei statui dintr-un mic parc al Bucureștiului îi trezește interesul, iar misterul se adâncește când află că ea nu era doar un bust, ci și o fostă cutie poștală, folosită de spioni germani în Al Doilea Război Mondial. Cum va rezolva insolitul trio cazul? Fragment din cartea "Dispariția statuii din parc" de Rodica Ojog-Brașoveanu: "Minerva se ridică și începu să circule agitată prin birou. - Pe viața mea, dacă am întâlnit vreodată o chestie mai fistichie! Păi, mâine dispare Statuia Aviatorilor. Nu m-aș mira să fie opera vreunui țăcănit care o fi citit pe undeva că băieții din Chicago au umflat dama cu torța de la New York... Dar, apropo! De ce ne-au trimis nouă dosarul? Avem de-a face cu un furt, infracțiune de drept comun. Deci, de competența Miliției. Și-au închipuit că somam? - Dragă Minerva, îi explică Ionaș cu răbdare, s-a făcut o anumită corelație cu dosarul Vlădulescu. Statuia constituia una din cutiile oarbe folosite de spioni. Respectiv, mesajele erau depuse sub bucla stânga a papionului, aș zice, mai degrabă, date fiind dimensiunile, funda doctorului Contescu. - E prima dată când aud despre acest amănunt. Colonelul zâmbi ușor: - Firește. Nu tu te-ai ocupat de dosar, ci maiorul Grădinaru, pe vremea când... ăăă... relațiile dintre voi erau, ca să zic așa, cam crispate. Nasul Minervei, antena nervoasă, o cârmi la stânga. Într-adevăr, nu vorbise un an cu Grădinaru, decretând că „nu întreține relații cu oameni lipsiți de umor și aflați sub escarpenul nevestei". Își permisese ceea ce ea consideră a fi o mică farsă. Întâmplător, Grădinaru își uitase pe biroul ei agenda telefonică. Minerva, străfulgerată de o idee magnifică, tăcuse, gura cusută, cu bună intenție. Peste o lună, nefericitul își sărbătorea ziua de naștere. Pe la șapte seara, se trezise din senin cu vreo cincizeci de inși, încărcați cu sticle, cutii de bomboane și un raion întreg de cravate de patruzeci și cinci de lei, dându-i buzna în casă, puși pe chef mare. Grădinaru, interzis, simțise că-i vine amețeala. Nu se pregătise în mod special, frigiderul, chiar epuizându-i până la ultimul fir de pătrunjel, ar fi făcut cel mult față la cinci-șase persoane."