Docufictiuni critice vol.2: Critica poeziei

Ce cauta Criticul și fratele său, Cititorul, – amândoi blestemați să nu găsească – în itinerarele labirintice ale Poeziei? O expresie întâmplătoare a indicibilului; absurdul (ne)semnificativ al Lumii; elixirul invizibil al Ideilor; de ce este indispensabilă omului, această pictură oarbă ce se aude simfonic și se vede în chip de femeie-înger; intuiția și jocul secund al poetului ce (re)descoperă un mod estetico-filosofic, de a folosi cel mai bine acel grano de salis specific nu doar artistului; golul istoric, dar și cel imanent, de la care ne vine gustul absurdului și al inutilității; alternativă ca tobogan al opțiunii; moartea onirică: defulările amânate (dorința, așteptarea, fericirea presupusă etc.); absolutul ca reverie (pentru disoluția concretului și a derizoriului); singurătatea ca lipsă a celuilalt; metamorfozele destinului; drama și sublimul existenței etc.? Sunt interogații insolubile, misterioase ce ne determină să nu abandonăm  puterea de seducție a amantei noastre de proximitate: Poezia care, etern și paradoxal, este ceea ce nu este… Devine ceea ce suntem noi! De aceea o căutăm! - Petre Isachi