Docufictiuni critice Vol. 4: Miscellanea

Docuficțiuni critice. Exerciții de lectură hermeneutică. Volumul 4: Miscellanea Alături de DOCUFICȚIUNI — I, II, III —și prezentul volum, IV, confirmă teza că hermeneutica este prezentă sub cele trei mari accepțiuni posibile: • Arta de a interpreta textele; • Reflecție metodologică asupra pretenției de adevăr și asupra statutului științific al literaturii/ al științelor umaniste; • Filosofie universală a interpretării ce urmează gândul, aparent paradoxal, nietzschean: "Nu există fapte, doar interpretărI". Cititorul atent la alchimia scriiturii critice va observa prin fereastra poetico-filosofică a propoziției "totul este interpretare”, trecerea fatală, de la o hermeneutică a Textelor, în care interpretările urmăresc cu precădere, scopuri esențialmente normative, canonice, didactice, la o hermeneutică a existenței. Heideggerian exprimându-ne, hermeneutica are inițial de-a face cu Existența însăși și apoi cu polivalența Textelor literare, sacre, juridice etc.. Ideea fundamentală este că înțelegerea și interpretarea Operelor nu sunt doar niște metode/viziuni interdisciplinare și (trans)disciplinare, pe care le întâlnim în științele umaniste sau în cele conexe, ci mai curând, sunt niște procese fundamentale, pe care le regăsim în nucleul Astfel, interpretarea Textelor îi apare cititorului, nu doar ca o ficțiune a ficțiunii, ci, din ce în ce mai mult, ca o caracteristică esențială a prezenței noastre în lume. Hermeneutica proteismului existenței, acesta ar fi scopul ultim și sublim al „Docuficțiunilor..." Citind veți ajunge la o concluzie nietzscheano-heideggeriană: Nu există cărți/ fapte, ci interpretări ale existenței. Noroc că Lumea este incognoscibilă și misterioasă! - Petre Isachi