Dulce razbunare

O poveste din universul seriei PRIMA LEGE   O fi războiul un iad, dar pentru aprigă Monza Murcatto, vestită și neînduplecată supusă a lui Orso, el poate fi și o sursă de bani. Prin victoriile repurtate, a devenit celebră, poate prea celebră. Iar acum, trădată și azvârlită în lumea răposaților, Monza trăiește cu un singur gând: să se răzbune.   Aliată cu un bețiv notoriu, un specialist în otrăvuri, un criminal obsedat de numere și un barbar dornic să facă dreptate, trebuie să înfrunte jumătate de regat. Iar cel mai periculos om din lume vine după ea… „Lupte palpitante, viscerale, acțiune brutală, ritm susținut. Abercrombie pune în roman trădări, schimbări, răsturnări de situație și ne face să ne întrebăm cum o să se sfârșească. Dulce răzbunare e cea mai bună carte a lui de până acum.“ - George R.R. Martin Fragment din cartea "Dulce răzbunare" de Joe Abercrombie "Cămașa ei sfâșiată se umflă și flutură, lovindu-i pielea și așa destul de iritată. Se rostogoli o dată și se mai rostogoli încă o dată și parcă întreaga lume se dădea peste cap în jurul ei. Cer albastru cu niște zdrențe albe de nori, turnuri negre pe creasta muntelui stânci cenușii, pe care le depășea în goană, copaci cu frunze verzi și frunze galbene, râul scânteietor, cer albastru cu zdrențe albe de nori și tot așa și tot așa, tot mai repede, din ce în ce mai repede. Vântul rece îi răvăși părul, îi urlă în urechi, îi șuieră printre dinți, îngemănându-se cu răsuflarea ei îngrozită. Acum vedea fiecare copac, fiecare ramură de copac, fiecare frunză de pe fiecare ramură a fiecărui copac. Și toate se năpusteau asupra ei. Deschise gura ca să urle... Și crengile se întindeau după ea, o apucau, o biciuiau. Se lovi de o creangă ruptă și începu să se învârtească. De jur împrejurul ei pădurea pocnea și o șfichiuia și ea căzu și tot căzu, până când se izbi de versantul muntelui. Picioarele i se frânseră sub greutatea trupului, iar umărul i se făcu fărâme când se prăbuși pe pământul tare. Însă, în loc să-și împrăștie creierii pe pietre, reuși doar să-și disloce maxilarul în pieptul însângerat al fratelui său, al cărui cadavru mutilat se înțepenise la baza unui copac. Așa s-a făcut că Benna Murcatto a salvat viața surorii sale. Pe trei sferturi leșinată, Monza ricoșa din cadavru și se rostogoli în jos pe coasta muntelui, ca o păpușă stricată. Pietrele rădăcinile și solul dur o băteau și o scuturau și o zdrobeau, cu puterea mai multor sute de ciocane. Nimeri în niște tufe, care o zgâriară adânc și încercară să o facă prizonieră în spinii lor."