Eroii

Eroii. O poveste din universul seriei bestseller PRIMA LEGE.   Trei bărbați. O bătălie. Niciun erou.   Se spune că Dow cel Negru a omorât mai mulți oameni decât iarna aprigă și că și-a făcut drum spre tronul Nordului pe un deal de cranii. Regele Uniunii, un vecin tot mai invidios, nu se poate uita indiferent la cum ajunge tot mai puternic. S-au dat ordinele, iar armatele se târăsc deja prin noroi, la miazănoapte. Mii de oameni se îndreaptă spre un cerc uitat de pietre, pe un deal oarecare, într-o vale fără nume, cu o mulțime de metale foarte ascuțite la brâu.   Imaginați-vă Stăpânul inelelor regizat de Kurosawa! - Wall Street Journal   Romanul Eroii este despre duplicitatea războiului și a oamenilor corupți, însetați de mai multă putere; sângeros și violent, dar niciodată gratuit, plin de momente de umor negru, caracterizări puternice ale personajelor și multe idei înțelepte despre slăbiciunea rasei umane. Genial! - The Guardian Fragment din cartea "Eroii" de Joe Abercrombie: "- Frumos, nu-i așa? întrebă Agrick, cu un zâmbet ce-i lumină fața pistruiată. - Zici tu? murmură Gat-îngust. Se gândise la teren și la felul în care l-ar putea folosi, precum și la faptul că dușmanul ar putea proceda exact la fel. Un obicei vechi. Fusese jumătatea de discurs mai bună a lui Bethod, când se aflau în timpul campaniei. Terenul și cum să faci o armă din el. Dealul pe care odihneau Eroii avea o valoare pe care și un idiot ar fi văzut-o. Se înălță singuratic în mijlocul văii lărgi și plate, atât de singur și de bine conturat, încât părea că oamenii îl ridicaseră special acolo. Două protuberante se umflau din el. Una împingea spre vest cu un singur bloc stâncos, ascuțit ca un ac la capăt și pe care lumea îl știa drept Degetul lui Skarling. Cea de-a doua era un inel de pietre mai mici decât cele din vârf, numite Copiii. Apa puțin adâncă a răului șerpuia prin vale, trecând pe la marginile câmpurilor aurii de orz din vest, pierzându-se într-o mlaștină presărată cu ochiuri de apă limpede ce oglindeau cerul, apoi continuându-și drumul pe sub podul dărâmat, păzit de Scorry Tiptil, care, din câte se spunea, copia cu o lipsă încăpățânată de imaginație Vechiul Pod. Apa se repezea la poalele dealului pe care stăteau Eroii, umflându-se deasupra bancurilor de nisip, alunecând sclipitoare peste prundiș. Undeva, printre tufișurile rare și lemnele plutitoare, Brack pescuia. Sau, mai degrabă, moțăia de-a-n picioarelea. Pe partea îndepărtată a răului, mai la sud, se zărea Dealul Negru. O întindere neregulată de iarbă îngălbenită și de ferigi maronii, pătată ici și colo cu grohotișuri și vâlcele udate de pâraie înspumate, adăpostea satul Adwein."