Cartea Fracurile Negre Vol. 7: Cavalerii tezaurului PDF

    Jafuri, comploturi, crime - pentru toate trebuie să existe un țap ispășitor     În Cavalerii Tezaurului sunt întrețesute două fire narative: căutarea frenetică a tezaurului Fracurilor Negre, ascuns de colonelul Bozzo, și Iuptă privind succesiunea sângeroasă a familiei Bozzo, al cărei strămoș este Fra Diavolo: fiul trebuie să-și ucidă tatăl pentru a-i succeda, cu excepția cazului în care tatăl nu își ucide el fiul. Arhitectul Vincent Carpentier, care a construit ascunzătoarea tezaurului pentru colonelul Bozzo, este urmărit de obsesia de a o regăsi. Lucrurile se complică însă atunci când fiul său adoptiv, tânărul pictor Reynier, descoperă accidental că este nepotul colonelului Bozzo...       Fragment din romanul "Fracurile Negre. Vol. 7 Cavalerii tezaurului" de Paul Feval:     “În timp ce el trăgea scara care era înăuntru, eu mi-am schimbat ținuta, ciufulîndu-mi părul și deschizându-mi bluza. Norocul meu că sunt roșie la față la fel ca regina Lampion. Și m-am cățărat, gemând ușor, căci pe ea o chinuie reumatismele.     „Un păhărel pentru osteneala mea", mi-a zis omul de pe zid.     „Ce proastă sunt!" am făcut eu. „Mi-am uitat traista la Grand-Depart, dar îți aduc două paharele în loc de unul, umflătule, după ce îmi astâmpăr curiozitatea."     Luna tocmai era acoperită de un nor negru ca cerneala.     „Ia te uită! Ce te-ai mai împlinit coana Lampion!" făcu portarul meu.     Am trecut dincolo. M-am dus direct spre copacii care înconjurau mormântul și m-am ascuns într-un crâng de chiparoși.     Cineva vorbea. Eu o credeam pe Marguerite în camera domnișoarei dar ea se mutase, și tot teatrul jucat cu dumneata, copilă, nu avea alt scop decât să te expedieze la palatul de Clare. Domnul Reynier se află deja acolo, cel puțin așa credea dumneaei. Erau luate toate măsurile ca arhitectul, întâmpinat la sosirea diligentei de un om al ei, să fie și el condus la palat. Am auzit toate amănuntele planului din spatele chiparoșilor.     Așa, toată familia avea să fie prinsă în plasă și, odată toți cei trei pești în năvod, Cavalerii Tezaurului contau să-i smulgă secretul lui taica Vincent cu forță sau prin dibăcie...     Vincent își lăsă capul în piept și murmură:     - Nu am nici un secret. Nu știu nimic, absolut nimic. Nu există nici un tezaur.     - Bun, făcu doamna Canada. Nebunii au și ei momentele lor de viclenie...     Se întrerupse brusc, ca să tragă cu urechea. Din nou pașii traversau palierul.     - Unde naiba s-a putut duce? întrebă o voce de afară. Camera lui e goală.     - E vocea doctorului Samuel, făcu încet dresoarea.     Aceeași voce de afară întrebă chiar de cealaltă parte a ușii lor:     - Aici cine locuiește?     - Unul, Canada, și nevastă-sa, i se răspunse.”