Fram, ursul polar

Fram este vazut ca un descendent din lumea necuvantatoarelor in universul uman. Aici, el se acomodeaza datorita unor calitati exceptionale. Autorul ne dezvaluie un univers al relatiilor dintre oameni inculsiv dintre cei "care una scriu si alta fac", in paralel cu un altul, al instinctelor primare si al lumii salbatice, care este "dumnezeiasca si rece, fiindca nu trebuie nimanui". Sentimentul frumosului este trecut prin filtrul necesitatii de comunicare si de solidaritate. Sunt motive care determina actualitatea perpetua a acestei lucrari, recunoscuta ca una dintre cele mai bune scrieri romanesti pentru copii. -Ana Bantos Fragment din carte: "VII „NUMELE TAU VA FI FRAM!" Pe urma, in priceperea putina si tulbure a puiului de urs, iarasi s-au amestecat intamplarile. S-a desteptat barca de piele. La vasle se aflau altfel de oameni, cu altfel de chipuri. Mai albe si mai putin salbatice. Erau pescuitorii de balene si vanatorii de foci. Sosisera din tarile de departe. Cutreierasera insula cu insula si se pregateau de plecare, fiindca se apropia noaptea cea lunga cu viscole. Il cumparasera pe cateva legaturi de tutun. Incepea pentru puiul de urs alb alta soarta. Dar mintea lui nu-l va ajuta sa presimta. Barca plutea pe apa verde spre corabia ancorata in larg, departe de gheturi. Puiul incerca sa se miste. In labe simti o durere. Se afla din nou inchingat in curele. De chingile acelea l-a prins un carlig si l-a ridicat leganat o funie pe corabia inalta, izbindu-l cu botul si cu coastele de peretele ud. Mormaia si se zvarcolea. La mormait si la zvarcolire, raspundeau rasetele oamenilor de sus, de pe punte, si de jos, din barca. Intai, a ramas pachet printre funii. Pe urma, cand marinarii au sfarsit de incarcat tot, blanuri de urs si piei de foca, o mana l-a desfacut din stransoare. A vrut sa fuga intr-un ungher. Mana l-a prins de ceafa. Si-a aratat coltii si a incercat sa muste. Mana l-a dezmierdat bland, in loc sa-l loveasca."