Fram ursul polar

  Fragment din cartea "Fram ursul polar" de Cezar Petrescu:   "Miss Ellian, cu cei doisprezece tigri de Bengal, însemna altceva. Dovedea ce poate face o femeie, cu privirea ei și cu un bici, din cele mai crude fiare ale pădurilor asiatice. Ținea toată lumea încordată. După ce tigrii plecau, în mulțime trecea o destindere. Respirau ușurați.  Apariția lui Fram se bucură de altă primire. El era cel mai mare și mai puternic animal carnivor, născut în țara zăpezilor și a ghețurilor veșnice, îmblânzit ca un miel și înțelegător ca un om.  Pentru dânsul nu era nevoie de cravașa, de o privire poruncitoare, de un deget care să-i arate locul și să-i amintească în fiecare clipă ce are de făcut. Aplauzele nu se cuveneau nici unui dresor. Aplauzele erau răsplata lui. Iar Fram iubea aplauzele. Se vedea bine că înțelege rostul lor, că le așteaptă, că-i fac plăcere.  Iubea aplauzele, iubea publicul, iubea mai ales copiii. Când îi vedea ronțăind o bomboană în lojă, întindea laba să capete și el. Salută mulțumind cu laba la cap, ca un soldat. Iar dacă se întâmplă să capete mai multe bomboane, își oprea numai una și pe celelalte le întindea în palmă spre galerie, acolo unde știa că se află întotdeauna copiii care nu mănâncă în fiecare zi dulciuri, poate nici pâine. Un copil curajos și sărac cobora să primească darul. Fram îl alinta pe creștet, cu laba lui mare, care devenea deodată ușoară și lina ca o mână de mamă.  Nu-l lăsă să se urce la loc, acolo, sus, unde copiii săraci stau în picioare, înghesuiți, și nu văd nimic.  Luă el singur un scaun cu laba, îl așeză într-o lojă, plecându-se peste marginea arenei. Îi făcea semn băiatului să se așeze printre copiii îmbrăcați cu straie scumpe. Iar dacă copilul nu îndrăznea, dacă se codea și se rușina, atunci îl ridică el în brațe și îl așeză pe scaun; cu gheara la bot, îl povățuia să stea cuminte și să n-aibă nici o grijă. Se întorcea către controlori. Arătă spre copil și ducea labă la piept, ca să înțeleagă și dânșii că e protejatul lui în acea seară și că l-a luat pe răspundere.  Cum nu l-ar fi iubit toți? Cum să nu fie el răsfățatul publicului?"