Gam

    GAM reprezintă – după CUIBUL VISURILOR, cu amprenta sa autobiografică vădită – un roman tezist, o încercare de a integra în desfășurarea acțiunii o serie de probleme filosofice.      Confruntarea protagonistei feminine (de altfel, unică în romanele lui Remarque) cu diferite tipuri de bărbați și modul în care Gam se regăsește pe sine însăși în final a fost proiectată de autor pe fundalul unui cadru exotic și al unor filosofii exotice și – cu excepția episodului Fred – plasată în mediul oamenilor bogați, frumoși și elevați.      În corespondență cu Marlene Dietrich găsim, de altfel, singura referire la adresa romanului GAM; într-una din cele peste 300 de scrisori, Remarque o pomenește cu ironie pe protagonistă GAM; în felul acesta, putem constata că romanul a avut în timpul vieții autorului cel puțin un cititor, și anume pe Marlene Dietrich.      GAM marcheză prima adevărată afirmare a lui Erich Maria Remarque ca romancier.      Fragment din volum:       “Mexicanul se uită, bănuitor, la Lavalette și se înclină cu o distincție cazonă în fața lui Gam. Aceasta dădu mâna cu el, împiedicându-l să i-o sărute. Mexicanul clipea dintr-un ochi, gesticulând agitat în timp ce vorbea.     - Trebuie să-i dăm să bea, spuse Lavalette batjocoritor; va înceta să gesticuleze fiindcă va trebui să țină paharul cu o mână. Observați, probabil, că mă străduiesc să pun la punct amănuntele exterioare. Apoi se îndreptă spre agentul său.      Peste câteva zile mexicanul îi invită la el pe Lavalette și pe Gam. Vorbea fără încetare cu Gam, străduindu-se să-i trezească interesul. Ea rămase indiferentă și rece. Lavalette se uită lung la ea, apoi îi propuse vecinei sale să iasă puțin pe terasă. Văzându-se singur cu Gam, mexicanul făcu o tentativă de apropiere. Ea afișa o atitudine arogantă fără a da nicio importanța cuvintelor lui. Conștient de această reacție, mexicanul se zăpăci și își pierdu în asemenea măsură capul încât făcu o aluzie la Lavalette. Gam răspunse glacial lăsându-l balta. Voia să-l jignească dintr-o pornire de mânie inexplicabilă. Mexicanul veni în grabă după ea și o prinse de braț încercând să dea explicații. Gam se opri fără a se întoarce spre el. Își suci doar puțin capul uitându-se, tăcută, cu o privire fixă și disprețuitoare, la mână care o apucase de braț. Rușinat, mexicanul îi dădu drumul.     În această clipă Lavalette intră în casă cu un pretext oarecare. Își dădu imediat seama că Gam opune rezistență. Această aștepta cu înfrigurare să vadă ce va face Lavalette. Spre surprinderea ei, îi adresa mexicanului câteva cuvinte tăioase, după care îi oferi brațul și ceru hainele de la garderoba.      Gam era surprinsă fiind în același timp consternată că Lavalette nu vorbește nici în ziua următoare despre cele întâmplate. Nu-i venea să creadă că el se schimbase și aștepta, suspicioasă, să vadă ce pași va mai întreprinde. Aștepta... deoarece avantajul era de partea celui ce tăcea."