Un amestec luxuriant și îmbătător de culoare și gusturi din India 1930, Rajputana, India. De la moartea soțului ei, tânăra ziaristă Eliza s-a refugiat doar în pasiunea pentru fotografie. Când guvernul britanic o trimite să fotografieze familia regală la palatul de pe marginea unui lac, îl cunoaște pe Jay, fratele extrem de atrăgător al prințului. Deși ea îi reproșează sărăcia în care trăiește poporul indian, iar el îi amintește de nedreptățile comise de britanici, cei doi descoperă că au surprinzător de multe în comun. Dar familiile și societatea dezaprobă relația care se înfiripă. Așa că trebuie să ia o hotărâre: își asculta inima sau fac ce așteaptă ceilalți de la ei? Un roman fascinant, care duce cititorii în vremea când Imperiul Britanic încă influența puternic India, cu amestecul ei de tradiții, obiceiuri, locuri seducătoare și festivaluri pline de culoare. Fragment din romanul Înainte de ploi, de Dinah Jefferies "Eliza se așeză pe pat, care nu mai fusese folosit de mult timp. Adulmecă mirosul de naftalină, dar și un parfum care îi aminti de Laxmi. Poate că fusese camera mamei lui Jay la un moment dat? Lângă ea era un mic salon de pictură, căruia Jay îi spusese dări khana, cu un covor mare și câteva perne. Ea încerca să se gândească la alte lucruri, dar auzea întruna țipetele tinerei. O străină într-un ținut străin. Sperase că, venind aici, își va regăsi rădăcinile, dar, de fapt, se cufundă în mal. Nu era o lume potrivită pentru ea. Pentru nicio femeie, de fapt, se gândi ea. Nu se putu abține să nu se îngrijoreze în privința propriei siguranțe. Și ea tot văduva era. Oare cum te simțeai știind că vei avea parte de o moarte agonizantă? Suferința incredibilă, spaima, cruzimea brutală mai îngrozitoare decât orice ți-ai putea imagina? Când strălucirea zilei se mai diminua și cerul deveni liliachiu mai întâi, apoi roz-pal, se duse să-l caute pe Jay. Îl găsi învârtind între degete un pahar cu whisky, trântit pe un scaun din răchita pe terasă cu arcada sau galeria din spatele clădirii, mai mică și mai intimă decât vestibulul cu coloane din față. Debusolat, bărbatul își duse mâna la cap să-și dea părul ciufulit de pe față. Când își freca fruntea, Eliza văzu că încă e neagră din cauza fumului. — Obișnuiam să locuim aici, cea mai mare parte a timpului, spuse el și îi arătă cu mâna spre zona din spate. Bei ceva? Un majordom îi aduse o băutură și ea se așeză pe scaunul din fața lui Jay. Se lăsase întunericul și luna își aruncă razele argintii peste grădină, de unde aromele nopții, alături de alte miresme se răspândeau în aer. Simți că ar putea să se lase învăluită de căldura lui blândă, dar atunci Jay întrerupse tăcerea. — Cu două săptămâni înainte ca bunicul să moară, bunica a încetat să mănânce și să bea apă."
