Esența rafinată de ploaie, infuzie subtilă de senzații și tandrețuri, reținere și voluptate, coliere de stropi, muze și creatori într-un dans imperial desprins din generozitatea nuanțelor sălbatice de cenușiu-optimist. Pentru că ploaia se iubește. Se ascultă. Se prizează. „Ploi de aur, purtătoare de polen? Culoarea ploii, pentru că ea e fără culoare, înseamnă toate culorile la un loc, toate reflexele irizate, sidefate și moarate. Dar numai ploaia de gheață are albul cel mai alb.“ - DOMINIQUE LOREAU „Fie ușori, fie denși, ei răspândesc ploaia, Se alungesc sau se-ncolăcesc, mergând odată cu vântul. În drumul lor, bieții de ei, nu cunosc oprire, Le deschid ușa mea de-a lungul nopții.“ GAOFENG MIAO YUAN, Poem chan Toate ploile sunt spectacole. Arabescuri celeste cu mișcări unduitoare, de o senzualitate transparentă, forme care se fac, se desfac, se risipesc și se dizolvă, ploaia dansează sub ochii noștri. Apa pură, un flux, o mișcare, o transă dulce a universului. Cum să nu fii subjugat de o asemenea magie? Cum să nu vrei să fii luat pe sus de vârtejul ploii? Balet rând pe rând delicat, furtunos sau ritmic, vals transparent, coregrafie a ritmurilor reînnoite fără încetare, ploaia pare pur și simplu ca… fabrică frumusețe. - DOMINIQUE LOREAU
