La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

Romanul La capătul lumii și în țara aspră a minunilor povestește despre două lumi diferite – două spații temporale aparte – prin vocile misterioase a doi naratori: Watashi și Boku. Watashi, povestitorul țării aspre a minunilor, pornește într-o călătorie de sondare a propriilor amintiri. Lumea în care trăiește Watashi este dominată de cuvinte și sunete, pe cînd cea a lui Boku (naratorul din capătul lumii), de imagini și cîntece, iar decorul este al unui oraș îngrădit, asemenea orașelor medievale. Cînd sosește în oraș, paznicul de la poarta de intrare (care își petrece aproape tot timpul ascuțind cuțite) îi cere lui Boku să-și taie umbra, subliniind că în astfel de locuri nu va mai avea nevoie de ea. Pierderea umbrei aduce un detaliu în plus unui tărîm kafkian în care simplitatea imaginii unei cești de cafea este un lux al unei realități uitate.