Lolita

Din cauza subiectului său extrem de șocant – pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiță de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariția sa în Franța. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni și nimfe, Lolita este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze și posibilităților sale expresive. Povestea iubirii obsesive și blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX. Cartea a stat la bază a două celebre ecranizări, prima în regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason în rolul principal, a doua sub bagheta regizorală a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons în rolul lui Humbert Humbert. Autor recomandat de George Banu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din cartea "Lolita" de Vladimir Nabokov "Apoi, luându-mi precauțiile necesare, pășind mintal în vârful degetelor, ca să zic așa, am evocat-o pe Charlotte în chip de parteneră. posibilă. Pe Dumnezeul meu, aș fi fost în stare să-i aduc eu însumi grepfrutul tăiat economicos pe din două, micul dejun fără zahăr. Humbert Humbert, cel care transpirase sub lumina albă, crudă, fioroasă, călcat în picioare de polițiști asudați care urlau la el, este gata să facă acum o altă „declarație" (quel mot!), în timp ce-și întoarce pe dos conștiința și îi smulge căptușeala intimă. Nu plănuiam să mă căsătoresc cu biata Charlotte ca s-o elimin în mod vulgar, înfiorător și periculos, adică să o omor plasând cinci tablete de biclorură de mercur în vinul ei preprandial de Xerex sau ceva de genul acesta; dar un gând farmacopeic discret înrudit clincheta într-adevăr în creierul meu sonor și înnourat. De ce să mă mulțumesc doar cu desfătarea modestă și mascată pe care o încercasem până acum? Mi s-au prezentat legănându-se și zâmbind alte viziuni ale destrăbălării. Mă vedeam administrându-le amândurora - mamei și fiicei - o puternică poțiune somniferă, astfel încât să mă delectez cu nimfeta în timpul nopții ferit de orice pedeapsă. Casa se zguduie de sforăitul Charlottei, în vreme ce Lolita respiră imperceptibil în somn, nemișcată ca o fetiță pictată pe o pânză. „Mama, mă jur, Kenny nici măcar nu m-a atins." „Dolores Haze, tu ori minți, ori te-a vizitat zburătorul." Nu, nu voi merge chiar atât de departe. Astfel complota și visa Humbert Cubus - iar soarele roșu al patimii și hotărârii (cele două elemente care creează o lume vie) se se în timp ce pe mii de balcoane, mii de libertini cu pahare scânteind în mână închinau pentru fericirea nopților trecute și viitoare."