Al patrulea roman din seria MINERVA TUTOVAN. Există un leac-minune care ajută la regenerarea completă a țesuturilor, după un accident mortal. Autoritățile romane, precum și agenții unor forțe necunoscute intră într-o cursă contracronometru pentru a afla secretul din spatele acestei minuni medicale și pentru a pune mâna pe ea. O capcană, o partidă de cărți, un vals, un om gri, un han pe lângă Peștera Sihastrului, o spargere și câteva asasinate mai târziu, Minerva Tutovan se dezlănțuie, cu tot talentul ei detectivistic, pentru a descurca ițele acestui caz. Cine e inventatorul leacului „nemuririi“? Cine este omul gri? Și, mai ales, cine este criminalul? Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome… - Rodica Ojog-Brașoveanu Minerva învățase pocher pe la 12 ani, într‑o vacanță ploioasă petrecută la tanti Caliopi la Lerești, lângă Câmpulung Muscel. Mătușa‑să trișa – femeia asta n‑a suportat niciodată să piardă altceva în afară de bani, chei, timp și doar din când în când umbrela. Achitarea datoriei constă în trei cucuriguri răsunătoare urlate de pe acoperiș. Din cauza aceasta și numai dintr‑aceasta, Minerva luptă din răsputeri ca să câștige, urmărind cu ochi de șoim manevrele lui tanti Caliopi. Plăcerea de a o vedea pe mătușă-sa cățărându‑se în vârful casei să strige cucurigu – spectacol pasionant, urmărit de vecini și gazdoi la ore fixe – era inegalabilă. De fapt, după câteva zile, le vizitase agentul sanitar, care le întrebase cu un tremur ciudat al glasului și fără să intre în casă dacă nu cumva le poate fi de folos.
