Misterioasa afacere de la Styles

Misterioasa afacere de la Styles. Primul roman polițist al Agathei Christie Atunci când bogata și despotică Emily Inglethorp este descoperită moartă, într-o cameră cu toate ușile închise, nu lipsesc nici suspecții, nici dovezile otrăvirii cu stricnina. Poate că ucigașul e mult mai tânărul soț și proaspătul beneficiar al celui mai nou testament al doamnei Inglethorp, cu atât mai mult cu cât, în mod straniu, acesta nu se străduiește prea mult să se disculpe, ba chiar pare că ar vrea să fie adus cât mai curând în fața judecătorului. Sau poate unul dintre fiii vitregi ai acesteia ori Cynthia, protejata bătrânei. Poirot, genialul detectiv belgian refugiat în Anglia din cauza Primului Război Mondial, este adus de prietenul său Hastings să dea o mână de ajutor la elucidarea crimei. Fragment din cartea "Misterioasă afacere de la Styles" de Agatha Christie: "- O fată drăguță, am remarcat eu admirativ. Fața lui John se înăspri. - E doamna Raikes. - Cea despre care domnișoara Howard... - Exact, zise John cu o duritate oarecum inutilă. M-am gândit la bătrâna doarnnă cu părul alb din casa cea mare și la fețișoara aceea plină de viață și neastâmpărată care tocmai ne zâmbise, și o senzație nedefinită de frig, ca o presimțire neagră, mi se strecură în suflet. N-am ținut seama de ea. - Styles este cu adevărat un loc superb, i-am spus lui John. El dădu din cap cu tristețe. - Da, este o proprietate frumoasă. Într-o bună zi va fi a mea. De drept ar fi trebuit să-mi aparțină și acum, dacă tata ar fi făcut un testament onorabil. Și atunci n-aș fi fost atât de al naibii de strâmtorat cum sunt în clipa de față. - Strâmtorat? - Dragul meu Hastings, nu mă deranjează să-ți mărturisesc că sunt într-un mare impas financiar. - Fratele tău nu te poate ajuta? - Lawrence? El și-a prăpădit toți banii pe care i-a avut publicându-și poeziile lamentabile în ediții de lux. Suntem săraci lipiți pământului. Mama a fost întotdeauna foarte bună cu noi, trebuie să o recunosc. Adică, până în prezent. De când cu mariajul ei, firește... Lasă propoziția neterminată și se încruntă. Pentru prima oară am simțit că, odată cu Evelyn Howard, ceva indefinibil dispăruse din atmosferă. Prezența ei constituia o garanție de siguranță. Acum acea garanție fusese îndepărtată, și aerul părea încărcat de neîncredere. Chipul sinistru al doctorului Bauerstein îmi revenea în mod neplăcut în minte. O vagă bănuială cu privire la toți și la toate îmi ocupă mintea. Pentru o clipă, chiar am avut premoniția apropierii răului."