Noapte nesfarsita

 Atrăgător, extrem de inteligent, dar cu totul lipsit de mijloace financiare, tânărul Michael Rogers visează la  viața mai bună și la o casă magnifică, în care să trăiască împreună cu femeia iubită. Iar când o cunoaște pe Ellie, o fabulos de bogată moștenitoare americană, visul lui devine realitate. Însă Michael ignoră advertismentele unei bătrâne țigănci privitoare la blestem ce planează asupra locurilor, și, curând, răul începe să se strecoare în paradis...   Fragment din cartea “Noapte nesfârșită” de Agatha Christie:   “- Voi și țiganii voștri! Am văzut o femeie cu o înfățișare oribilă azi-dimineață. Stătea în mijlocul drumului. Puteam să fău cu mașina peste ea. S-a postat pur și simplu în fața mea. A trebuit să opresc. Și mai era și la deal. - De ce, ce voia? Ellie ne ascultă pe amândoi, însă nu zicea nimic. Mi s-a părut totuși că arătă cam îngrijorată.  - Ce obraz la ea, m-a amenințat, povești Greta. - Te-a amenințat? am zis eu furios. - Mă rog, mi-a spus să plec de aici. Mi-a zis: “Asta e pământu' țiganilor. Plecați. Plecați cu toții. Întoarceți-vă de unde ați venit dacă vreți să scăpați de primejdie”. Și-a ridicat pumnul și l-a scuturat în direcția mea, apoi a zis: “De vă blestem, în veci n-o să aveți noroc. Să cumpărați pământu' nostru și să ridicați case pe el. Nu vrem case unde-i locul ălora cu corturile”. Greta mai povesti și alte lucruri. Ellie îmi zise apoi, încruntându-se puțin:  - Părea totul un pic cam improbabil, nu ți se pare, Mike? - Cred că Greta exageră un pic, am răspuns eu.  - Ceva părea cumva nelalocul lui, spuse Ellie. Mă întreb dacă nu cumva Greta a inventat o parte dintre cele povestite.  Am cugetat un pic.  - De ce ar inventa așa ceva? Apoi, dintr-odată, am spus iritat: N-ai mai văzut-o pe Esther în ultima vreme, nu-i așa, Ellie? Nici când ai ieșit să călărești?  - Pe bătrâna țigancă? Nu. - Nu pari foarte sigură, Ellie, am remarcat eu. - Cred că am mai zărit-o din când în când, recunoscu ea. Știi tu, printre copaci, privind, însă niciodată atât de aproape încât să pot fi sigură.  Dar, într-o zi, Ellie se întoarse de la călărie albă și tremurând. Bătrâna ieșise dintre copaci. Ellie strânsese frâul și se oprise să vorbească cu ea. Îmi povesti că femeia o amenință cu pumnul strâns bombănea în barbă. Ellie continuă:  - De data asta eram supărată, așa că am întrebat-o: “Ce cauți aici? Pământul ăsta nu-ți aparține. E pământul nostru și casa noastră”.  Atunci femeia vorbise:  - N-o fi în veci a' vostru și nici n-o să-l stăpâniți. V-am spus asta o dată și înc-o dată. N-o mai spun iară. N-o mai fi mult de-acu' - asta pot să vă spun. Văd moartea. Colea pe umărul tău stâng. Moartea îi lângă tine și moartea te-o luă.”