[...] Tot volumul susține și contrazice, deopotrivă, motto-ul: „Iarba uscată e la fel în toată lumea". Prozele sunt roma-nești prin vorbele în răspăr, „În colțuri și rotunde", cum ar zice Nicolae Velea, și prin indicații scenografice și regizorale etno-socio-politice, dar chenarele pe care le desenează sunt extrem de încăpătoare, numai bune de găzduit spectacole ale general-umanului lumii contemporane și fericiri provizorii furnizate de lectură: „o fericire pe care n-o mai încercasem de mult străbătea bietul meu trup, toate se opriseră din alunecare și din moarte, clipă se lăsă prinsă la trăsurica sorții, ca un mânz de abia ieșit din pruncie". În cele din urmă, da, oamenii pot fi/ sunt liberi ca păsările cerului, ne asigură prozatorul. Că „păsările cerului într-o țară ticsită de vânători!" - Irina Petras
