"Trebuie afirmat din capul locului că autorul este un profesionist; se află, adică, în interiorul câmpului literar, conformându-se dinamicii și criteriilor dominante de expresie ale acestuia. Altfel spus, e în pas cu vremea, însă deloc mimetic. Vocația cumva nativă a experimentului, precum și o mai puțin obișnuită disponibilitate ludica reprezintă atuurile principale ale acestor proze mereu inventive și de o remarcabilă ingeniozitate a strategiilor narative. Dacă ar fi să vorbim de unele vagi influențe, ar fi să amintim pe Borges și pe Mircea Eliade, în cazul povestirilor cu tenta fantastică. Cum ziceam însă, Dafin Mureșeanu se află, în genere, în adecvare cu poeticile postmodernismului. Dar, dincolo de posibilele infiltrații modelatoare, rămâne vibrantă plăcerea ambiguu-jucăușa a povestitorului, căreia i se asociază imaginația plastică în configurarea unor extrem de diverse portrete și ambiante. Geografia povestirilor în sine dezvăluie o expresivitate coloristică seducătoare, uneori de un naturalism estetizat, alteori de o intensitate sublimat-lirică. Aici se recunoaște harul evocării și cel al unui anumit tip de memorie specific povestitorului etern." Petru Poanta
