Poezii

Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani la 15 ianuarie 1850. Este al șaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei și al Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu, fiica de stolnic din Joldești. își petrece copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiat... sau O, rămîi). 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet și, mai tîrziu, și de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în Familia încă 5 poezii. Ajunge sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor și copist la Teatrul Național unde îl cunoaște pe I.L.Caragiale. Continua să publice în Familia, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman, Geniu pustiu, rămase în manuscris; e director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iași. Continuă să publice în Convorbiri Literare. Devine bun prieten cu Ion Creanga pe care îl introduce la Junimea. În 1877 se mută la București, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul Timpul.