Cartea Povestea slujitoarei PDF

Cartea care stă la baza serialului-fenomen • Distinsă cu Premiul Arthur C. Clarke • Carte cu coperta filmului Guvernul noii republici Galaad abroga aproape toate drepturile femeilor, tratându-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducătoare. Femeile sunt îndoctrinate prin reeducare silită, într-o viziune despre lume care amintește de Vechiul Testament. Bântuită încă de amintirea vieții de dinaintea instaurării regimului teocratic, când avea o familie, Offred se luptă să facă față realității înspăimântătoare. Cred în existența mișcării de rezistență așa cum cred că nu poate exista lumina fără să existe și umbra. Sau, mai degrabă, nu există umbra dacă nu e și lumină. Acest roman vizionar, în care Dumnezeu și Guvernul și-au unit forțele iar America e condusă în chip de Teocrație puritană, poate fi luat drept un volum care-i ține companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Îți dă la fel de mulți fiori descriind variatele experiențe ale unei vieți trăite sub o tiranie; evocă aceeași oroare în timp ce inteligența lui caustică te face să zâmbești. - E.L. Doctorow   Atwood aruncă o privire în unele dintre cele mai întunecate, secrete și, în mod ciudat, erotice colțuri ale minților noastre – iar rezultatul este un avertisment răscolitor, fascinant și scris cu măiestrie. - Toronto Sun Fragment din "Povestea slujitoarei" de Margaret Atwood" "- Ușa e încuiată. N-o să intre nimeni. N-o să știe nimeni că nu-i al lui. Ridică cearșaful. Partea de jos a fetei îi e acoperită de masca albă din tifon pe care o prevede regulamentul. Doi ochi căprui, un nas, un cap cu păr castaniu. Mâna lui e între picioarele mele. - Mulți dintre moșii ăștia nu mai sunt în stare, zice el. Sau sunt sterili. Aproape că mi se taie răsuflarea, căci a pronunțat un cuvânt interzis: „steril". Acum, nu mai există niciun bărbat steril, cel puțin din punct de vedere oficial. Sunt doar femei fertile și femei sterpe, așa zice legea. - Multe femei o fac, mai spune el. Vrei un copil, nu-i așa? - Da, îi răspund. E adevărat și nu întreb de ce, pentru că știu. „Dă-mi copii, că de nu, mor!..." Iar vorbele astea au mai multe înțelesuri. - Ești pregătită, zice el. Acum e momentul. Azi sau mâine e cel mai bine, de ce să pierzi momentul? Nu ar dura decât un minut, scumpo. Așa îi spunea nevestei lui, cândva; poate că-i mai spune așa, dar în realitate e un termen generic. Toate suntem „scumpo". Ezit. Mi se oferă, îmi oferă serviciile lui, iar asta presupune că-și asumă un risc. - Nu suport să fiu martor la chinurile prin care trebuie să treceți, murmură el. E sincer, e compasiune autentică; însă cu toate astea îi face plăcere, cu toată compasiunea. Are ochii umezi de milă, mâna i se mișcă pe trupul meu, cu nervozitate și nerăbdare. - E prea periculos, îi spun. Nu. Nu pot. Pedeapsa pentru așa ceva e moartea. Dar ar trebui să te prindă asupra faptului și să aibă doi martori. Care ar fi șansele, oare sunt microfoane în cameră sau așteaptă cineva la ușă? Mâna i se oprește. - Mai gândește-te, spune el. Ți-am văzut graficul, nu ți-a mai rămas prea mult timp. Dar faci cum crezi, e viața ta. - Mulțumesc, zic. Trebuie să-i las impresia că nu mă simt jignită, că sunt interesată. Își retrage mâna alene, întârziind mișcarea: din punctul lui de vedere, discuția nu s-a încheiat. Ar putea să-mi falsifice analizele, să spună că am cancer sau că nu-s fertilă și să mă trimită în Colonii, cu Nefemeile."