Iar noi sîntem inspirația ta, Rusie, frumusețea ta de necuprins cu mintea, vraja ta veșnică! Și noi toți am plecat, izgoniți de un arpentor nebun. Prietene, acuși o să mor, spune-mi ceva, spune-mi că mă iubești, pe mine, fantomă fără casă, șezi mai aproape, dă-mi mîna... Sfîrîind, luminarea se stinse. Degete reci îmi atinseră palma, rîsul trist, familiar răsună și amuți. Cînd am aprins lumina nu mai era nimeni în fotoliu... nimeni... Doar o mireasmă în odaie, nespus de gingașă, de mesteacăn și de mușchi umed... Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu și Anca Băicoianu Autor recomandat de George Banu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".
