Profesorul Ștefan Velovan (1852-1932) aparține primei generații de pedagogi români care au împământenit la noi studiul pedagogiei în școlile normale. Pregătit la universitățile europene de la Viena și Gotha, avea o solidă și foarte întinsă cultura, nu numai în filosofie, logică, psihologie, ci și în pedagogie.
Ștefan Velovan a fost un redutabil filosof și logician. În filosofie a fost împotriva concepțiilor metafizice, aprioristice, transcendentale sau metapsihice. El a promovat o filosofie realist-empiristă afirmând că experiența este identificată, în primul rând, cu individualul. Universalul nu este dat de experiență, fiindcă se repetă și, ca atare, este abstract, ci este o construcție a gândirii, un produs al activității gândirii.
În psihologie a elaborat un adevărat tratat de psihologie pedagogică intitulat Mecanica psihologică. Urmând pas cu pas psihologia lui Herbart, Velovan reduce toate fenomenele psihice la idei sau reprezentări.
Profesorul Velovan a fost atras de pedagogia lui Herbart fiindcă ea se prezenta, la vremea aceea, ca un „sistem” de adevăruri ce se baza pe un fundament științific. El a preluat și a aprofundat în spirit critic ideile pedagogiei herbartiene, aplicându-le la condițiile de viață ale poporului nostru. Ștefan Velovan a reușit să creeze în România o adevărată școală pe care discipolii săi au numit-o "curentul velovanist". - Adrian Michiduța
