Oscar Wilde, renumitul scriitor irlandez, continuă să fascineze și în zilele noastre prin viața și opera sa extraordinară. În acest articol, explorăm curiozități mai puțin cunoscute despre Oscar Wilde, dezvăluind aspecte intrigante ale personalității și carierei sale. De la viața sa plină de dramă și controverse până la spiritul său ager și citate memorabile, călătoria lui Wilde în lumea literaturii rămâne una captivantă. Aflați despre legăturile sale cu mișcările culturale ale timpului, prieteniile influente și lupta cu normele societății victoriene. Descoperiți Oscar Wilde sub o nouă lumină, într-o colecție de fapte și anecdote care vă vor surprinde și încânta.
Viața și educația lui Oscar Wilde
tânărul Oscar Wilde
Oscar Wilde s-a născut la 16 octombrie 1854, la Dublin, Irlanda, în familia lui Sir William Wilde și a scriitoarei Jane Wilde, numele complet al său fiind Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde. Fiind al doilea dintre cei trei copii, locul său de naștere a fost 21 Westland Row, o proprietate care acum face parte din Trinity College Dublin. Această locație, semnificativă în primii ani de viață ai lui Wilde, este în prezent Centrul Oscar Wilde, dedicat irlandezilor și scrierilor creative din cadrul Școlii de Engleză de la Trinity College.
A excelat la disciplinele clasice și s-a implicat activ în Societatea de Filosofie a Universității. Performanțele sale academice i-au determinat pe profesorii săi să îl recomande pentru o bursă la Universitatea Oxford, bursă pe care a câștigat-o și pe care a urmat-o la Magdalen College. Cariera academică a lui Wilde a fost marcată de conducerea unor prelegeri în America și Canada, prezentând realizările sale academice dincolo de Irlanda.
Transformarea din America
La 20 de ani, Oscar Wilde a pornit într-un turneu de conferințe în America, concentrându-se pe Estetică (filozofia conform căreia arta ar trebui să existe doar pentru frumusețea ei și să nu fie împovărată de agende politice). În ciuda faptului că s-a confruntat cu ridiculizarea din partea presei americane pentru vestimentația și manierele sale, curajul și capacitatea lui Wilde de a profita de atenția presei l-au transformat.
Un exemplu notabil din Washington Post din 1882 l-a comparat cu ”Omul sălbatic din Borneo”, punând sub semnul întrebării apogeul evoluției umane. Cu toate astea, elocvența, spiritul și prezența sa teatrală nu numai că au cucerit publicul, dar i-au consolidat statutul de celebritate transatlantică. Această călătorie a marcat începutul faimei lui Wilde, care a devenit celebru pentru personalitatea sa unică, întorcându-se în Europa cu încrederea unui superstar.
Viața personală și familia
În ciuda numeroaselor sale relații homosexuale, Wilde a fost căsătorit cu Constance Lloyd, care era, de asemenea, o scriitoare talentată, cu care a avut doi fii, Cyril și Vyvyan. Inițial, Wilde a portretizat imaginea unui soț și tată devotat, angajat în viața domestică.
soția lui Oscar Wilde, Constance Wilde
Cu toate acestea, relația sa cu Robbie Ross, un canadian de 17 ani care i-a devenit amant, a marcat începutul îndepărtării lui Wilde de viața de familie convențională, evidențiind viața sa personală complexă.
- Tatăl lui Oscar Wilde, Sir William Wilde, o figură renumită a epocii victoriene (chirurg de ochi și urechi, istoric, arheolog), s-a confruntat cu acuzații de viol din partea lui Mary Travers, o pacientă de lungă durată. Campania lui Travers pentru a păta reputația lui Sir William a inclus distribuirea de pamflete și scrisori de dragoste care îl înfățișau în mod nefavorabil. Această umilire publică a atins apogeul în timpul unui proces care a urmărit să-l discrediteze temeinic. A avut trei copii nelegitimi cu două femei diferite, adăugând un strat complex la arborele genealogic al familiei Wilde. Existența unui frate, Henry Wilson, și a două surori, Emily și Mary, care au murit în mod tragic de tineri într-un incendiu, dezvăluie complexitatea ascunsă a familiei Wilde. Rămâne neclar dacă Oscar sau frații săi erau conștienți de aceste legături familiale.
- Mama lui Oscar Wilde, Jane Francesca Elgee, cunoscută sub pseudonimul „Speranza„, a fost o revoluționară irlandeză ferventă. Activitatea ei pentru un săptămânal naționalist irlandez, sub un nume care în italiană însemna „speranță”, reflecta credința ei într-un neam legat de poetul italian Dante. Scrierile lui Speranza despre foametea irlandeză și alte probleme controversate au făcut-o o figură cunoscută în Irlanda, influențându-l profund pe fiul său. Încurajările ei au jucat un rol crucial în perioada dificilă a lui Wilde, în special în jurul procesului său axat pe homosexualitatea sa.
Lupta împotriva cenzurii
Lupta lui Oscar Wilde împotriva cenzurii și a presiunilor sociale a atins un punct culminant în contextul premierei piesei sale, „The Importance of Being Earnest”, în 1895. În această perioadă, relația sa cu Lord Alfred Douglas a atras mânia tatălui lui Douglas, marchizul de Queensberry, care era vehement împotriva legăturii lor. Determinat să discrediteze public și să perturbe premiera piesei, Queensberry a plănuit să facă un scandal la premieră, însă Wilde, anticipând posibilele tulburări, a luat măsuri preventive implicând poliția pentru a asigura desfășurarea liniștită a evenimentului.
Această intervenție a lui Wilde nu numai că a demonstrat capacitatea sa de a naviga și contracara atacurile la adresa vieții sale personale, dar a subliniat și rezistența sa în fața cenzurii și a încercărilor de a limita libertatea de expresie. În ciuda eforturilor lui Queensberry de a-l defăima pe Wilde și de a perturba premiera, „The Importance of Being Earnest” a fost primită cu entuziasm de public și critici, consolidându-și statutul de una dintre cele mai fine comedii din literatura engleză.
Probleme juridice și încarcerare
La vârsta de 42 de ani, Oscar Wilde a fost implicat într-o serie de procese care au culminat cu condamnarea sa sub acuzația de „comportament indecent” cu alte persoane masculine. Evenimentele au început când Marquess of Queensberry, tatăl iubitului său, Lord Alfred Douglas, l-a acuzat pe Wilde de homosexualitate. Drept răspuns, Wilde a încercat să-l dea în judecată pe Queensberry pentru calomnie, dar aceasta a dus la propria sa judecată și condamnare la doi ani de muncă silnică, petrecând timp în închisorile Pentonville, Wandsworth și Reading Gaol.
Aceste procese, subliniate de aplicarea Labouchere Amendment din 1885, care a înăsprit penalizările pentru actele homosexuale, au creat un mediu extrem de ostil pentru Wilde și alții ca el. Aceste evenimente nu doar că au devastat viața personală și cariera lui Wilde, dar au marcat și un moment semnificativ în istoria drepturilor homosexualilor și în literatura britanică, evidențiind lupta continuă împotriva prejudecăților și a discriminării.
- Contrar unor relatări, Wilde nu a contractat meningită în închisoare; el a murit de meningită în Paris, în 1900, la câțiva ani după eliberarea sa, condiție cauzată de o infecție cronică la ureche, și nu ca urmare directă a condițiilor din detenție.
- În timpul detenției, spiritul creativ al lui Wilde a fost încercat sever, dar a continuat să scrie, lucrând la „De Profundis„, o scrisoare lungă și introspectivă adresată lui Lord Alfred Douglas.
- Expresia „dragostea care nu îndrăznește să-și spună numele” este adesea greșit atribuită lui Wilde; de fapt, a fost utilizată în timpul proceselor, citată de avocatul lui Queensberry, Edward Carson, referindu-se la un poem al lui Lord Alfred Douglas, și nu de Wilde însuși.
Viața de după închisoare
După eliberarea sa din închisoare în 1897, urmare a condamnării pentru „indecență grosolană„, Oscar Wilde a traversat o perioadă profundă de reevaluare și reflecție.
- A ales pseudonimul „Sebastian Melmoth„, inspirat din „Melmoth the Wanderer„, un roman gotic de Charles Maturin, unchiul său. Numele evocă imaginea unui suflet rătăcitor, posibil reflectând sentimentul lui Wilde de izolare și penitență post-condamnare.
- Una dintre lucrările sale notabile din această perioadă este „The Ballad of Reading Gaol” (Balada închisorii Reading ), un poem lung inspirat de experiențele sale în închisoare și observațiile asupra brutalității și disperării vieții închisorii. Poemul reflectă empatia și compasiunea lui Wilde pentru suferințele umane, marcând o schimbare față de lucrările sale anterioare, mai ușoare și pline de spirit.
- Deși trăia în sărăcie și era ostracizat de mare parte a societății care anterior îl celebrase, Oscar Wilde a fost susținut de un grup mic, dar devotat, de prieteni și admiratori. Printre aceștia s-a numărat și Robbie Ross, care a jucat un rol crucial în ultimii ani ai vieții lui Wilde, atât financiar, cât și emoțional.
Perioada petrecută în Franța a fost una de introspecție profundă pentru Wilde. În ciuda dificultăților sale, a continuat să fie fascinat de ideile estetice și să caute frumusețea în artă și viață. Totuși, sănătatea sa a fost grav afectată de condițiile dure din închisoare și de o viață plină de excese anterioare arestării.
Contribuții literare
Oscar Wilde este cel mai bine cunoscut pentru romanul său singular, Portretul lui Dorian Gray, care, în ciuda criticilor inițiale pentru decadența și conținutul său homoerotic, este celebrat pentru contribuția sa la mișcarea estetică a secolului al XIX-lea. Dincolo de romanul său, Wilde a fost un susținător al socialismului, așa cum a subliniat în eseul său Sufletul omului în socialism, criticând impactul capitalismului asupra creativității. Pentru mai multe detalii poți explora listă de cărți scrise de Oscar Wilde.
Oscar Wilde știa 5 limbi străine
Oscar Wilde, cu o minte ageră și o pasiune pentru cultură și artă, a îmbrățișat studiul limbilor străine ca o extensie a curiozității sale intelectuale. Stăpânirea lui asupra limbii engleze, germane și franceze, împreună cu abilitățile în italiană și greacă, reflectă nu doar diversitatea intereselor sale, ci și dedicarea față de înțelegerea profundă a literaturii și filozofiei europene. Cunoașterea limbilor i-au oferit acces direct la o gamă largă de texte originale, dar i-a și facilitat dialogul cu contemporanii săi din diverse cercuri culturale, consolidându-i astfel statutul de intelectual cosmopolit.
Moartea fratelui său, Willie Wilde
Willie Wilde, fratele mai mare al lui Oscar Wilde, a avut o viață marcată de dificultăți și provocări. S-a căsătorit cu Sophia Lily Lees, cunoscută și ca „Lily”, cu care a avut o relație tumultuoasă și doi copii. Relația lor a fost complicată de probleme financiare și personale, inclusiv lupta lui Willie cu dependența de alcool. Aceste probleme nu numai că au afectat sănătatea și cariera lui Willie, dar au contribuit și la declinul său personal și profesional. Willie a trăit o viață plină de suișuri și coborâșuri, adesea umbrită de celebritatea fratelui său mai mic. A murit în 1899, la vârsta de 46 de ani, afectat de un stil de viață dezordonat și de problemele de sănătate asociate, inclusiv alcoolismul, lăsând în urmă o poveste de viață complexă și plină de învățăminte.
A editat revista The Woman’s World
În perioada 1887-1889, Oscar Wilde a ocupat poziția de editor al revistei The Woman’s World, o revistă care, sub conducerea sa, a cunoscut o transformare editorială semnificativă. Inițial axată pe modă și subiecte tradiționale destinate femeilor, Wilde a reorientat conținutul revistei spre o gamă mai largă de teme, incluzând literatura, artele, drepturile femeilor și alte subiecte sociale și culturale importante ale vremii. Prin această schimbare, Wilde a subliniat nu doar interesul său profund pentru estetică și artă, ci și angajamentul față de promovarea egalității de gen și a drepturilor femeilor.
Wilde a adus în paginile The Woman’s World contribuții de la autori și critici renumiți, încurajând discuțiile despre rolul femeilor în societate și în cultura contemporană. A extins sfera de interese a revistei, tratând subiecte care până atunci erau rar abordate în publicațiile destinate femeilor, demonstrând astfel o perspectivă inovatoare și progresistă.
Această perioadă a carierei lui Wilde nu numai că reflectă abilitățile sale editoriale și literare, dar și viziunea sa progresistă asupra rolului femeii în societate. Prin munca sa la The Woman’s World, Wilde a contribuit la remodelarea discursului public despre femei, încurajând o viziune mai egalitară și mai cuprinzătoare asupra genului și societății. Aceasta a fost o dovadă timpurie a modului în care Wilde își folosea platforma și talentul pentru a adresa și a contesta normele și așteptările societale, marcând o etapă importantă în cariera sa și în evoluția revistelor pentru femei la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Cenzură și scandal
Salomé, una dintre piesele lui Oscar Wilde, se distinge nu doar prin tematica sa întunecată și stilul decadent, ci și prin scandalul pe care l-a provocat în societatea victoriană. Scrisă inițial în franceză în 1891 și tradusă ulterior în engleză, piesa explorează povestea biblică a Salomei, care cere capul lui Ioan Botezătorul. Reinterpretarea acestei povești, împreună cu elementele de erotism și violență, a stârnit controverse semnificative.
Interdicția impusă de Lord Chamberlain, responsabilul cu cenzura teatrală în Marea Britanie, a reflectat nu doar normele stricte de cenzură ale epocii, dar și tensiunile dintre libertatea artistică și codurile morale ale societății victoriene. Această interdicție, care a împiedicat reprezentarea piesei pe scenele englezești pe motiv că legile britanice interziceau portretizarea personajelor biblice în teatru, a evidențiat conflictul dintre inovația artistică a lui Wilde și conservatorismul instituțional.
Această confruntare între Wilde și autoritățile de cenzură subliniază poziția sa de provocator cultural, care nu se temea să exploreze și să prezinte subiecte controversate în lucrările sale. Prin Salomé și alte opere ale sale, Wilde a contestat limitele acceptabilității în artă și societate, punând sub semnul întrebării normele și așteptările epocii sale. În ciuda interdicțiilor și scandalurilor, Salomé a rămas una dintre cele mai influente și apreciate lucrări ale lui Wilde, recunoscută pentru frumusețea stilistică și complexitatea tematică.
Oscar Wilde s-a convertit la catolicism pe patul de moarte
În ciuda distanței pe care a avut-o toată viața față de catolicism, parțial din cauza tatălui său anticatolic, Wilde s-a convertit la catolicism pe patul de moarte. Acest botez condiționat a reflectat credința sa în acceptarea de către Biserica Catolică atât a păcătoșilor, cât și a sfinților, aliniindu-se la părerea sa că „catolicismul este singura religie în care merită să mori„.
Ultimele cuvinte ale lui Oscar Wilde
Cunoscut pentru ingeniozitatea și firea sa articulată, ultimele cuvinte ale lui Oscar Wilde au fost o mărturie a caracterului său, declarând cu umor în ultimele sale clipe: „My wallpaper and I are fighting a duel to the death. One or the other of us has to go” / ”Tapetul (de pe perete) și eu, suntem într-un duel până la moarte. Unul dintre noi trebuie să piară”. A murit fiind răpus de meningită.
foto: mormântul lui Oscar Wilde, imagine thelocal.fr
Locul de odihnă monumental
Mormântul lui Oscar Wilde este situat în cimitirul Père Lachaise din Paris, unul dintre cele mai celebre cimitire din lume, și a fost proiectat de sculptorul Sir Jacob Epstein. Monumentul, dezvelit în 1914, este remarcabil prin designul său modernist și figura sa centrală, un înger marmorean, care a stârnit controverse din cauza nudului său explicit și a fost, de asemenea, subiectul vandalismului de-a lungul anilor.
Statuia, inspirată de versul biblic al lui Isaia, „Și un copil mic îi va conduce”, reprezintă un înger mistic cu aripi masive, care a fost destinat să simbolizeze spiritul eliberat al lui Wilde. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, detaliile genitale ale îngerului au fost vandalizate, ceea ce a dus la îndepărtarea lor. În plus, pentru a preveni continuarea actelor de vandalism și a deteriorării monumentului, a fost instalat un perete de sticlă de protecție în jurul mormântului.
Mormântul lui Wilde a devenit un loc de pelerinaj pentru admiratorii săi din întreaga lume, care adesea lasă săruturi cu ruj pe peretele de sticlă și pe monument ca semn de omagiu.
foto: amusingplanet.com