Am cumpărat cartea Evie și animalele din două motive, primul, pentru că mi-a plăcut mult filmul „Un băiat numit Crăciun”, dupa cartea lui Matt Haig, al doilea, pentru că titlul conține cuvântul „animale”, și fiica mea le adoră.
Prima parte a cărții este interesantă, cum m-aș fi așteptat să fie din titlu și din mica descriere de pe copertă: o fetiță are un har special, și poate comunica cu animalele. Ea poate comunica nu doar prin cuvinte, sau de fapt mai corect ar putea fi spus că ea poate comunica mai puțin prin cuvinte, cât telepatic. Aceasta este o idee care mă intrigă de mai mult timp, o idee pe care am regăsit-o în diverse cărți pentru copii: ideea că alte creaturi ar comunica între ele nu prin cuvinte ci pur și simplu „conectându-se” unele la altele.
Până aici, totul bine, dar dintr-odată cartea devine un thriller. Dacă ești adult, poți să înduri schimbarea de ton, dar pentru copii s-ar putea să fie cam înspăimântătoare (au fost inclusiv câteva schimburi de replici pe care le-am sărit, fiind o înșiruire de moduri de a transmite unui personaj că va fi omorât ). Se vorbește mult despre moarte, există personaje, principale sau episodice, despre care se spune explicit că au fost omorâte.
Dar pentru că nu toți cititorii sunt la fel, fie ei adulți, fie copii, nu mă îndoiesc că și această carte își va găsi fanii.
Alt minus este că personajele nu au o psihologie care să aibă consistență, își schimbă parerile de la jumătatea cărții fără să își explice schimbarea radicală de optică.
Vreau să remarc totuși discuțiile despre prietenie, care mi s-au părut constructive într-o carte pentru copii, despre cum unele prietenii se termină pentru că cei doi membri evoluează în direcții diferite, despre cum în etape diferite ajungem să avem (nevoie de) prieteni diferiți, dar si despre bullying, un cuvânt care, deși întârzie să apară în dicționarele românești, descrie o situație care din păcate există de ceva vreme în peisajul școlilor românești.
Un alt subiect interesant de citit și dezbătut împreună cu copiii, și această carte poate fi un punct de plecare, este impactul tehnologiei și al social media asupra vieții și relațiilor celor mici, mai ales atunci când părinții își ridică rar ochii din telefon și copiii le calcă pe urme.
Alte recenzii de la Matt Haig:
