Am citit cartea „În sfârșit nefumător” acum mai bine de zece ani, reușind miracolul nesperat de mă lăsa de fumat deși eram o fumătoare clasică, de un pachet de țigări pe zi, care nu mergea nicăieri fără pachet de rezervă, care prefera să nu meargă la film sau în locuri unde nu se putea fuma. De atunci, am mai citit-o de cel puțin 3 ori, și mereu a avut același efect asupra mea: am încetat să mai fumez, deși cu o câteva zile înainte nici nu aș fi putut să concep așa ceva.
Allen Carr a fost, după propria declarație, un fumător înrăit care a încercat tot felul de metode de a se lăsa de fumat, fără niciun succes. Într-o zi a mers la o sesiune de hipnoză și, deși pretinde că nu a funcționat, și-a dat seama că motivul pentru care fumează el și alți oameni este pentru că au fost convinși de anumite lucruri cu privire la fumat. Tot ce trebuie să facem este să demontăm acele lucruri și să înțelegem că sunt neadevărate, apoi totul va veni de la sine.
Teoria lui Allen Carr este că dependența de fumat are două componente, dependența fizică, care totuși este subtilă și, cum spune și el, de multe ori nici nu te trezește din somn noaptea; și dependența psihologică, cauzată de mesajele cu care am fost bombardați încă din copilărie, numită de el (sau de traducătoare 😀 ) spălarea pe creier. Avem impresia că țigările ne aduc o satisfacție, combat plictiseală, stresul, dar astea sunt doar iluzii. Oamenii nici nu realizează când fumează majoritatea țigărilor, fumatul este un gest pe care rar il conștientizează (anumite țigări, prima, cea după o masă, etc), o activitate pe care nu o „savurează”, deci fumatul nu combate și nu aduce nimic.
Partea grea nu este să depășim dependența fizică, ci pe cea psihologică, pentru că ne-am convins că țigările ne aduc tot felul de beneficii, ne tratează tot felul de stări, unele contradictorii.
În realitate, țigările nu fac altceva decât să trateze sevrajul cauzat de lipsa de nicotină, care se manifestă, după ce nicotina părăsește corpul, printr-o agitație permanentă, o neliniște. Dar pe măsură ce fumăm mai mult, sevrajul apare mai repede, timpul dintre țigări se scurtează, până într-acolo încât țigările nu ne mai satisfac nevoia de țigară. Astfel ajungem să ne dorim să fumăm o țigară în timp ce fumăm o țigară (true story). Eu am fost fascinată de această idee că fumatul provoacă o agitație/ anxietate mai ales după ce m-am reapucat, după o pauză de mai bine de cinci ani. Am fumat pentru o perioadă scurtă, dar am simțit cum de la o săptămână la alta (când nu fumam deloc și apoi când am reînceput să fumez) stările mele de neliniște au crescut, agitația s-a accentuat. Totuși, în afară de cartea lui Allen Carr (care este oricum o carte de self help), nu am găsit această corelație in literatura de specialitate. Ba chiar am incercat în timpul facultății să fac o cercetare pe această temă, folosind ca subiecți persoanele care participau la programul „Stop fumat” organizat la momentul respectiv de spitalul Nasta, aplicându-le un test cu privire la anxietate și testul Fagerstrom cu privire la dependența de tutun. Spre surprinderea mea, însă, subiecții nu păreau să simtă că fumatul le provoacă anxietate. Deci fie într-adevăr nu le provoca și altora anxietate (mie cu siguranță îmi provoca) , fie Allen Carr are dreptate și fumătorii se mint singuri pentru a putea să continue să fumeze, și/sau ajung să nu observe că fumatul doar liniștește agitația pe care tocmai fumatul o creează (și automat ajung să își spună că fumatul le atenuează anxietatea, și în niciun caz nu le-o provoacă).
Allen Carr demontează pe rând ideile preconcepute care ne fac să credem că ne place să fumăm. Probabil într-o oarecare măsură și ceea ce încearcă Allen Carr este tot un mod de a ne spăla pe creier, cu aceste noi idei pe care le repetă, dar … whatever works. Allen Carr are și o serie de instrucțiuni pe care insistă ca cititorii să le urmeze cu strictețe, și printre acestea se numără și ca, după ce au devenit nefumători, să nu mai fumeze niciodată nici o singură țigară. Pentru că nu există „o singură țigară”, ci un șir lung, iar dependența va reîncepe. Acesta este un lucru pe care eu l-am uitat de vreo două ori, după 5-6 ani de la citirea cărții. Mă gândesc că în acești ani am fost din nou expusă la ceea ce Allen Carr numește spălarea creierului. În acești ani, la adăpost de depdendența fizică, am văzut din nou zeci de filme și de poze artistice în care personajele fumează, am văzut din nou, în media și în jurul meu cum oamenii pretind că fumatul le aduce plăcere, relaxare, bucurie și am căzut din nou în capcană. Sper că pentru ultima oară. Pentru cineva care ține sesiuni pe această temă, cum a fost Allen Carr, este mai greu să cazi din nou în capcană, dar pentru cineva care își continuă viața și lasă în urmă trecutul, vechea dependență, este mai ușor să uiți acest lucru pe care Allen Carr insistă în cartea lui: nu există o unică tigară. Doar un șir lung care te readuce la dependență.
,,Toată furia mea”, pe scurt, tot ce a însemnat această carte și ce m-a făcut să simt „Toată furia mea” este o poveste intensă despre viața a doi tineri pakistanezi, Salahudin și Noor. Totul începe când Noor, la doar șase ani, fără să știe o boabă de engleză, este...
Istoria celor cuminți de Titus Radu m-a făcut curioasă încă de la început. Titlul romanului nu mi-a spus foarte multe, iar asta nu este un motiv de îngrijorare pentru mine, dimpotrivă. Îmi plac mult de tot cărțile care-și păstrează doza de mister prin orice mijloace:...
Când simt nevoia de a evada din anostul prezentului și a mă imersa într-o narativă învăluită în eleganța vremurilor trecute, mereu apelez la romanele clasice. Iar unii autorii clasici, cum e și Emily Brontë, o scriitoare reprezentativă a literaturii victoriene, au...
51vote
Article Rating
Mihaela-Dana Stoica a fost redactor Booknation.ro și a scris 37 articole.
Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Mihaela-Dana Stoica aici.
, fie Allen Carr are dreptate și fumătorii se mint singuri pentru a putea să continue să fumeze, și/sau ajung să nu observe că fumatul doar liniștește agitația pe care tocmai fumatul o creează (și automat ajung să își spună că fumatul le atenuează anxietatea, și în niciun caz nu le-o provoacă).
