Un interviu cu scriitorul Iuliu-Marius Morariu, autorul cărții Repere ale autobiografiei spirituale din spaţiul ortodox în secolele XIX şi XX: Ioan de Kronstadt, Siluan Athonitul şi Nicolae Berdiaev, col. „Dimensiuni culturale”, Iaşi, Editura Lumen, 2019
Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Iuliu-Marius Morariu: Desigur. Sunt absolvent al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (am terminat ca şef de promoţie Facultatea de Teologie Ortodoxă în anul 2014, apoi masteratul în cadrul acesteia, tot ca şef de promoţie, în 2016). În paralel, am absolvit, în 2014, Facultatea de Istorie şi Filosofie a universităţii clujene, iar în 2016, masteratul aici. Din anul 2016, până în 2019, am fost doctorand al Facultăţii de Teologie mai-sus pomenite. Am avut susţinerea publică a tezei, care constituie baza volumului avut în vedere în cadrul interviului, în data de 2 octombrie 2019. A fost apreciată cu cel mai înalt calificativ, respectiv Summa cum laudae, de către comisia examinatoare. În paralel cu doctoratul, am studiat de asemenea şi la Institutul Ecumenic de la Bossey, afiliat Universităţii din Geneva (2017-2018), la Universitatea din Graz, iar din 2018, sunt student al Universităţii Pontificale Angelicum din Roma, cea mai veche din sistemul pontifical (am început cu un masterat în ştiinţe sociale, iar acum am început şi un doctorat în domeniu). Am scris, editat, tradus sau coordonat, 27 de volume în ţară şi în străinătate şi peste 300 de studii şi articole. De asemenea, începând cu anul 2013 sunt şi om de radio şi realizez emisiuni pentru Radio Renaşterea (al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului), Radio Trinitas al Patriarhiei Române şi Radio Someş de la Bistriţa. Din anul 2014, sunt de asemenea preot şi monah (de aceea, s-ar putea să mă găsiţi uneori semnându-mă ca Maxim Morariu sau Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, căci la călugărie am mai primit un nume, pe care îl folosesc uneori, când semnez texte de teologie.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
I.M.M. Aşa cum am menţionat deja, are la bază teza mea de doctorat şi s-a dorit de la început o cercetare de pionierat. În spaţiul teologic ortodox, autobiografia spirituală nu a fost până acum analizată, fapt ce mi-a permis o analiză ce să radiografieze receptarea genului în alte tradiţii creştine şi să vadă cum a influenţat ea literatura contemporană, filosofia sau psihologia. Şi bibliografia pe care am folosit-o are la bază nu doar textele fundamentale din spaţiul ortodox, ci şi investigaţiile cele mai recente publicate de edituri precum Cambridge sau Oxford, studiile şi cercetările recente sau chiar lucrări inedite (în periplul meu academic am descoperit anumite teze de doctorat, încă inedite, care abordau tangenţial subiectul meu şi am ţinut să le menţionez în cadrul cercetării).
B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
I.M.M. Greu de zis. Am publicat prima carte încă de pe vremea când eram student. Era legată de un moment anume, era o monografie, gândită a consfinţi cultural anumite fapte ce ţineau de istoria unui anumit loc. Apoi, am tot publicat, editat, tradus…
B.N. Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?
I.M.M. În primul şi în primul rând, vreau să arăt că teologia nu este doar acea categorie de scriitură distantă, cu ton moralizator, adesea impersonală în care cineva dădăceşte pe altcineva sau se exprimă într-un limbaj de specialitate, accesibil doar iniţiaţilor. În cadrul autobiografiilor spirituale, autorii se observă pe ei înşişi, se descriu, adesea în cuvinte simple, îşi prezintă neajunsurile, trăirile şi încearcă să se cunoască mai bine pe ei înşişi. În acelaşi timp, oferă soluţii la anumite probleme care sunt încă actuale. De aceea, vreau să arăt, în primul şi în primul rând, că teologia are ramuri încă actuale, puternic ancorate în viaţa practică. Apoi, sunt şi alte aspecte, precum cel interdisciplinar sau dorinţa de a aduce în atenţie autori cunoscuţi în spaţiul teologic şi nu numai, care nu au fost priviţi niciodată prin prisma autobiografiilor spirituale (cazul Berdiaev).
B.N. Ce element crezi că este special în cartea ta?
I.M.M. Sunt multe elemente speciale. Ea are, aşa cum spune prefaţatorul şi aşa cum au spus şi criticii până acum (căci am avut parte de peste 10 recenzii până acum, deşi a trecut mai puţin de o jumătate de an de la apariţia ei), un caracter inedit ca demers. E specială pentru că, spre deosebire de majoritatea cercetărilor teologice, are o utilitate practică. Apoi, creează punţi de legătură între diferitele spiritualităţi creştine şi diferite domenii din spaţiul umanioarelor…. Şi-ar mai fi şi altele…
B.N. Care este cel mai important lucru la o carte, în opinia ta?
I.M.M. Depinde de carte, de gen şi de mesajul pe care îşi doreşte ea să îl transmită. Un text cu caracter ştiinţific, cum este acesta, trebuie să îmbine frumuseţea lingvistică cu instrumentarul metodologic în vigoare şi să aibă şi aspecte de originalitate. Un text literar are însă alte atuu-uri, de la stil şi formulare şi până la grafică…
B.N. Există vreun citat în cartea ta cu care să te mândrești?
I.M.M. Există mai multe, dar dacă mă obligaţi să mă limitez doar la unul, cred că acesta ar fi:
„Într-o lume în care vieţile sfinţilor prezintă aspecte din care ucenici zeloşi au decantat aspectele de umanitate (de exemplu, Sfântul Nicolae a stat drept în cristelniţă, a fost alăptat doar din sânul drept şi a făcut multe alte fapte extraordinare), autobiografiile spirituale vin să descopere oameni care au păcătuit, au uneori probleme de sănătate din cauza îmbuibării (cazul Sfântului Ioan de Kronstadt), sunt trişti, înfricoşaţi, se îndoiesc, caută sau suferă din diferite pricini. Imaginea lor este cu certitudine una mult mai umană şi, datorită acestui fapt, mult mai apropiată. Dacă unui om i s-ar cere să fie ca Sfântul Nicolae, acest lucru ar putea fi, cel puţin la început, dificil. Dacă însă, i s-ar cere să urmeze un astfel de model, existenţa unor probleme similare cu cele ale lui ar putea constitui un adevărat imbold înspre urmarea modelului său.”
B.N. Ai scris o carte pe care nu ai publicat-o?
I.M.M. Am încă în lucru vreo două volume de autor şi încă două coordonate sunt în curs de apariţie. Se poate spune că sunt nepublicate. Şi mai am un volum, dedicat conflictului dintre Monica Lovinescu şi Virgil Gheorghiu şi modului în care se reflectă el în documentele Securităţii, care aşteaptă de câtva timp, din pricina faptului că mai am de primit câteva documente pentru anexă şi o prefaţă, pe care mi-a promis-o legatarul testamentar al celui din urmă dintre scriitori.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
I.M.M. A publicat-o editura Lumen de la Iaşi. E o editură cunoscută în peisajul cultural românesc şi în spaţiul teologic deopotrivă. Au avut un concurs de manuscrise, la care am participat şi eu şi se pare că am ieşit câştigător. Aşa a apărut cartea la Lumen. Mai lucrasem cu dânşii şi înainte, însă am publicat doar diferite studii în volum sau articole în jurnalele coordonate de centrul Lumen. Am lucrat şi cu alte edituri, tot de prestigiu, precum Argonaut de la Cluj, Eikon (pe vremea aceea era la Cluj, acum e la Bucureşti), Sofia de la Bucureşti, Mega de la Cluj-Napoca, Star de la Cluj, „ASTRA Blăjeană” de la Blaj, Academica Brâncuşi de la Târgu Jiu, LAP de la Sarbrucken, Charmides de la Bistriţa sau Renaşterea de la Cluj. În general, am fost destul de mulţumit de modul în care şi-au făcut treaba şi chiar am devenit prieten cu mulţi dintre redactorii de carte sau directorii lor. La Lumen mi-a plăcut atât disponibilitatea redactorilor, cât şi grafica sau faptul că există o reţea de difuzare foarte bună, atât la nivel intern, cât şi extern (cartea e disponibilă şi pe platforme precum Amazon), fiind accesibilă din orice colţ al lumii.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
I.M.M. Există mulţi scriitori români care m-au marcat. Dintre teologi, mi-a plăcut mult părintele Stăniloae. E cel mai reprezentativ autor al spaţiului teologic. Din literatură, îi iubesc pe bistriţenii mei: Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, dar am o sensibilitate şi pentru Ion Agârbiceanu şi Virgil Gheorghiu, poate şi pentru că au fost ambii preoţi şi fac şi eu parte din tagma sacerdotală. Ca istoric, apreciez cu precădere generaţia tânără şi autori precum Mihai-Octavian Groza sau Mircea Abrudan, cu care am şi colaborat anterior, dar am un respect aparte şi pentru o parte dintre profesorii mei, care au scris texte reprezentative. Din cea universală, în spaţiul teologic am descoperit cu iezuit aparte, Henri J. Nowen, care-mi place la nebunie, iar dintre autorii de literatură universală îmi plac şi contemporani precum Coelho, dar şi clasici precum Henryk Sienkiewicz. Am câteodată nopţi în care mă bântuie insomnia şi o carte bună de-a lor mă face să fiu mai odihnit decât după o noapte întreagă de somn.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
I.M.M. Am mai multe. De obicei, când am răgazul sau când am nevoie pentru o cercetare, revin asupra celor citite. E mereu surprinzător că regăsesc aspecte noi şi reuşesc, deşi e a zecea lectură, să o văd într-o altă cheie.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
I.M.M. Biblia pentru că, dacă am citi-o am înţelege altfel istoria, filosofia şi lumea însăşi (e păcat că atâţia oameni fac referire la ea şi atât de puţini o citesc), Ion de Liviu Rebreanu, pentru că ilustrează într-un mod atât de măiestrit ţăranul român din Transilvania şi Quo vadis, pentru că ajută la înţelegerea creştinismului şi a răspândirii lui.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
I.M.M. Lipseşte o strategie de marketing, lipseşte uneori diseminarea informaţiei şi reţeaua de distribuţie, iar alteori lipseşte dorinţa de a citi, căci nu a fost cultivată. Eu cred totuşi că viitorul ar putea să arate promiţător şi că trebuie să privim cu încredere înspre el.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
I.M.M. În primul rând, găsirea unei edituri este o provocare. Apoi, găsirea finanţării necesare pentru publicarea unei cărţi, poate fi şi ea la fel de provocatoare.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
I.M.M. Nu ştiu. E posibil, însă marea majoritate a celor cu care am stat de vorbă, chiar dacă sunt scriitori cunoscuţi, au cel puţin încă o sursă de finanţare. Mă gândesc însă că, dacă în secolul al nouăsprezecelea, Balzac era un scriitor care trăia exclusiv de pe urma condeiului, iar asta se întâmpla în Franţa cu aproape două secole în urmă, suntem puţin cam înapoiaţi din acest punct de vedere, în raport cu Occidentul.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
I.M.M. Cărţile mele pot fi achiziţionate atât de pe siteurile editurilor la care au fost publicate, cât şi din reţele precum Amazon sau din diferite librării (multe dintre ele se regăsesc aproape în orice librărie din ţară). Activitatea mea este vizibilă atât pe profilul meu de facebook, cât şi pe internet, fie în periodicele electronice (sau printate), în care public, fie pe pe youtube sau celelalte canale care sunt acum în uz.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
I.M.M. Îi felicit că v-au ales şi le doresc să găsească mereu plăcere şi confort în lectura de calitate, iar dvs. vă doresc mult succes şi vă mulţumesc!