“Unde era ea, acolo era raiul.”
Mark Twain este un nume pe care majoritatea dintre noi suntem tentaţi să îl asociem copilăriei.
Prinţ şi cerşetor, Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Fin, etc. sunt nume răsunătoare, 3 dintre cărţile nemuritoare ale scriitorului american desigur minunate, dar pentru adultul care nu (mai) caută un fel de regresie la vârsta jocurilor fără griji, poate că abia nuvele ca Jurnalul lui Adam şi al Evei sau Străinul misterios dezvăluie o lectură extraordinară.
Mark Twain ( 1835, Florida – 1909, Connecticut,) , adică pseudonimul folosit de Samuel Langhorne Clemens , este unul dintre literaţii cu care SUA se mândreşte de multă vreme, şi pe bună dreptate, aş zice eu.
Fiindcă în persoana celui despre care mai multe opinii spun că avea o înfăţişare izbitor de asemănătoare cu al nostru mare Eminescu, se împleteau excelente abilităţi de umorist, lector, scriitor.
Reprezentant strălucit al realismului american, mânuind cu dibăcie şi fără fasoane umorul, critica, satira, Mark Twain, al şaselea dintre cei şapte copii ai familiei, ( dintre care doar doi supravieţuiesc) a navigat pe apele nu tocmai line ale destinului mereu înarmat cu doze importante de bună dispoziţie.
Doar decesul soţiei, pe care o iubise fulgerător, văzându-i fotografia, i-au făcut cunoştinţă cu monstrul depresiei.
Jurnalul lui Adam şi al Evei este una dintre prozele scurte care alcătuiesc volumul, din care mai fac parte titluri ca: Povestea băieţelului cuminte, Ceasul, Povestea cu stafia s.a.
Nuvela de încheiere este Străinul misterios, o poveste care nu în puţine ocazii s-ar putea să vă dea un amestec nedefinit de impresii şi senzaţii…
Jurnalul lui Adam şi al Evei este titlul pe care îl pot numi dintre cele mai originale citite şi printre favoritele mele, titlul care m-a convins definitiv în ceea ce-l priveşte pe Mark Twain şi care pledează semnificativ în favoarea culturii americane – despre care, ştim bine, destule voci sâsâie maliţios…
Plasându-şi acţiunea demult în timp, la începuturile omului, scriitorul american rupe barierele prezentului, purtându-ne paşii în Grădina Raiului…îi cunoaştem pe Adam şi Eva, dar mai ales sinele nostru, al fiecăruia, prin prisma relaţiilor de cuplu, afective, înzestrărilor de la natură.
Prin fraze simple şi o abordare similară poveţei blânde a bunicii, reflectăm la aspecte esenţiale ale umanităţii: viaţa, moartea, procreerea, relaţia cu mediul şi animalele, consecinţele acţiunilor, temeri şi năzuinţe, abilităţi şi slăbiciuni, iubirea, toleranţa, prejudecata, s.a.
Un text minunat, valoros şi relaxant, la care veţi ofta doar că a fost atât de scurt…
Ceasul, Familia…şi sistemul de alarmă, chiar şi Povestea cu stafia – mai ales – livrează cantităţi importante de amuzament şi un comic de calitate , care însă nu lipseşte de tot în niciuna din celelalte.
O carte pe care am recitit-o imediat ce am terminat-o, pe care o recomand şi la care aş reveni oricând.
NOTĂ: 9,5 / 10
Alte recenzii de la Mark Twain:
Curios, nu am citit cartea aceasta. Sincer, acum am auzit de ea. Probabil pentru ca nu am fost asa mare fan al lui Mark Twain in adolescenta 😉