Nu știu care a fost scopul autoarei cu această carte, așa numitul thriller, care nu m-a făcut curioasă și nu m-a ținut de subiect. Poate a vrut să ne arate felul în care o fată simplă trece în lumea depravării și a criminalilor?! Sau poate a vrut să ofere rețeta unei crime perfecte, deși nu prea trage la cântar această idee…
Judith Rashleigh este angajată în calitate de asistentă într-o prestigioasă casă de licitații din Londra. Însă, descoperă că lumea artei este plină de corupție și snobism. Într-o zi o întâlnește pe o fostă prietenă, Leanne care o introduce în lumea însoțitoarelor de bar. Este vorba de un job într-unul dintre barurile mai puțin salubre din West End, unde rolul său este de a ține companie oamenilor înstăriți. Aici Judith îl întâlnește pe James, un bogătaș care o simpatizează.
Între timp, Judith descoperă o conspirație cu un tablou fals la casa de licitație. Se adeverește că chiar șeful ei, Rupert, este implicat în afacerea falsurilor, drept urmare Judith este concediată. În acest context ea acceptă propunerea lui James de a-l însoți în Franța. Judith o ia și pe Leanne în călătorie. În una din seri, în încercarea de a-l seda, Leanne îi oferă lui James o doză mortală de somnifere. De aici crimele se țin lanț.
Un personaj antipatic, însă care nu m-a convins. Cred că figura eroinei, ea fiind și personajul negativ, este zugrăvită stângaci. Cam colțuroasă este imaginea creată. Nu prea avem dezbateri interioare, analize.
Nici acțiunea romanului nu este incitantă. Cumva mi s-a părut o scriere lineară, ceva ce nu se acceptă pentru un thriller. Nu avem un punct culminant, nu am retrăit la nici o scenă și nici nu am avut parte de nări surprize. Nici o întorsătură sau scenă palpitantă.
Citind cartea autoarei L.S. Hilton ai impresia că crimele se săvârșesc foarte ușor, iar criminalii ies basma curată cât ai zice pește. Aici nu există camere de supraveghere, amprente digitale, dar mai ales nimeni nu vede nimic. Și da, criminalul este atât de ager încât îi duce pe toți de nas, îi manipulează si devine milionar cât ai pocni din degete.
Descrierile acelea pornografice nu-și au locul, sau poate prin intermediul lor autoarea a vrut să evidențieze cât de mult a decăzut eroina. Abia după finisarea lecturii am văzut că romanul este considerat thriller erotic. Ei bine, combinația dintre cele două nu mi s-a părut una reușită, cel puțin aici.
Acum na, ce să fac? Am și celelalte două cărți din serie. Are rost să citesc continuarea?!
Alte recenzii de la L.S. Hilton:
