Trăim într-o societate bolnăvicioasă, care se bazează de cele mai multe ori pe falsuri, fie că este vorba de artă, oameni sau, oricât de trist nu ar suna, de cărți. Așa se face că în calitatea mea de cititoare pretențioasă, și credeți-mă, este extrem de dificil să mă prindă o carte, mai am câteodată și eșecuri pe care mi le asum. Educația mea cititorească mă face adeseori să depun efort doar pentru a nu abandona lectura la jumătate sau chiar în fază incipientă. Dar, este lucru știut, că viața este prea scurtă pentru cărți proaste sau timp irosit în zadar.
Astăzi o să scriu o scurtă, dar incisivă recenzie a unei serii de carte, intitulată sugestiv Salem (se pare că are priză mitologia asta în cărțile de bulevard), apărută la editura Hathor și semnată de autoarea Corina Cîndea. Total necunoscută până la această întîlnire pentru mine, autoarea se pare că este extrem de prolifică, având aproape o duzină de volume de carte deja apărute. Pentru acest lucru merită să o felicităm și mai ales să îi urăm succes în acea îngustă nișă scriitoricească pe care o exploatează masiv.
Bun. Să o începem de la un capăt. O să recunosc că am avut răbdare doar pentru un volum al Seriei Salem. De ce? Este o narațiune atât de clișeică, încât puteam să ghicesc fiecare următor pas al personajelor. Ah da, la capitolul eroi avem iarăși de a face cu americani tipici. Nu înțeleg de ce tot mai mulți autori români preferă să utilizeze prototipuri deșănțate de peste Ocean. Au oare nu avem noi, românii, modele mai bune? Avem un cuplu mai mult decât bizar: Logan și Faith. Aceștia se cunosc într-un oraș, care pare mai mult ciudat, decât primitor. El este un carierist, sosit acolo cu o misiune de serviciu, iar ea – un soi indefinibil de domniță care parcă nu mai scapă din adolescență. Aceștia formează tandemul ideal, care se tot visează unul pe altul și nu se încumetă să se apropie. Desigur, când o fac scapă scântei de natură ”vrăjitorească”, deși eu aș pune-o mai degrabă pe seama hormonilor.
Întreaga narațiune este dispersată, fiind prezente fraze neîncheiate logic, acțiuni lipsite de conținut, iar natura personajelor îți poate da liber o migrenă persistentă. Da, autoarea încearcă să schițeze multe răsturnări de situație, să contrabalanseze istoria și să le dea cititorilor anume acel simțămînt energic de schimbare, dar cred că ar fi fost mai oportun să renunțe la atât de multe momente epice în favoarea unui conținut valoric mai substanțial. Dacă personajele ar fi fost cizelate calitativ, dacă istoria ar fi fost construită dinamic și stratificat, dacă echilibrul dintre intrigă, suspans și dramă s-ar fi regăsit, cu siguranță aceste cărți ar fi fost sortite succesului.
Ce nu mi-a ajuns mie ca cititor, pentru ca să promovez această carte? Substanță. Oricât de simplu n-ar suna asta. Context lucrat, eroi creionați corect, o istorie plămădită cu atenție la detalii și evident fără ”americănisme”. Pentru ce aș lăuda autoarea, ca să nu îi diminuez elanul? Pentru galopul cu care riscă să scrie, pentru maniera ușoară cu care se aventurează în lumea literelor și mai ales, pentru tentativă, or numai cel care nu lucrează, nu greșește. Sper că poate în viitor, Corina Cîndea va reuși să aducă ceva substanțial în lumea literaturii române, făcându-mă să o citesc fără pic de reproș.
Alte recenzii de la Corina Cîndea:
