Pasărea furtunii deschide seria Războiul celor două roze, tratând, evident, războiul dintre casa York și casa Lancaster. Cu un subiect tabu în istoria omenirii, personaje memorabile și răsturnări de situație complet neașteptate, Pasărea furtunii surprinde prin lirismul de care dă dovadă, fiind, totuși, un roman istoric.
Am evitat cât de mult (adică foarte mult) să citesc cartea asta. Am auzit o grămadă de păreri pozitive, da, așa e, dar nu părea genul de carte care mi-ar încânta mie sufletul. Părea, la prima vedere, un roman îndesat, greoi și plictisitor. Am descoperit, însă, o lucrare istorică de o valoare inestimabilă, dar mai mult, un roman despre cel mai sângeros război purtat vreodată de om: cel cu el însuși.
He spent a moment longing for wooden overshoes to raise him up above the slop, though he could hardly have fought in those. His boots would just have to be burned afterwards.
E anul 1437, iar la tronul Angliei se află dinastia Henric, avându-l ca reprezentant pe Henric al VI-lea. Sub conducerea unui suveran slab de înger, cu o sănătate precară, ducele de York știe că trebuie să ia măsuri. Încercând să avertizeze nobilimea engleză de pericolul la care poporul este supus, dinastia York se străduiește să instaureze pacea în regat. Dar ce ar fi un război cu arme, focuri, omoruri, fără dragoste? Când Henric declară că o va lua de soție pe Margareta de Anjou, lucrurile devin mai complicate decât sunt deja. Sub influența sentimentelor, Henric devine vulnerabil, uitând să echilibreze balanța între inimă și minte.
Sub pat, ligheane cu sânge regesc, închis la culoare, zăceau uitate acolo de doctor. Alice Perrers se odihnea pe un scaun, gâfâind din pricina efortului de a-l ajuta pe regele Angliei să intre în armura sa. Aerul din încăpere era îmbâcsit cu acreala mirosului de transpiraţie şi moarte, iar Eduard părea propria sa efigie, palid şi cu barba colilie.
Pasărea furtunii nu e tocmai un roman ușor. Comparat însă cu alte cărți istorice, îl putem considera un roman relativ lejer, întrucât lucrurile sunt mult mai simplificate. Da, totul se învârte în jurul anilor și al limbajului de specialitate, dar autorul convertește aceste detalii, lectura devenind destul de accesibilă.
Războiul celor două roze m-a fascinat dintotdeauna. Pasionată de istorie din timpuria copilărie, am considerat acest război ca fi unul mai mult decât fundamental. Cred că acest război face separarea între Ce a fost și Ce va fi, între Pueril și Matur.
Pasărea furtunii e un roman complicat, intrigant, cu pasaje care te vor dezamăgi (din punct de vedere al evenimentului propriu-zis), cu dureri pe care le vei simți pe propria piele. Pasărea furtunii este istorie scrisă pe portativ, cu suferințe de azi și mâine, cu răni ce-au fost și ce vor mai fi.
Alte recenzii de la Conn Iggulden:
Fain review. Aproape ca ma determina sa citesc varianta in romana. Deoarece am mai citit opere traduse de dl Silviu Genescu care mi-au lasat un gust vag amar, va rog sa-mi spuneti cum se prezinta calitatea traducerii la acest roman. Multumesc!