Romanul Fata cu cercel de perlă al americancei Tracy Chevalier, născută la 19 octombrie 1962, pornește de la tabloul lui Vermeer, intitulat Fata cu cercel de perlă sau Fata cu turban ( Het meisje de parel), tablou nedatat, flat în prezent la muzeul Mauritshius din Haga.
Este o încercare de conexiunesubtilă între realitate și ficțiune, între imagine și text, pornind de la personajul Griet, o adolescentă care, printr-un concurs de împrejurări ajunge slujnică în casa pictorului Vermeer. Romanul, scris la persoana întâi, o are ca personaj-narator pe Griet.
Astfel ne este înfățișată cu măiestrie Olanda secolului al XVII-lea, cu lumea fracutrată în cele două mari categorii, bogații și săracii. Pe doeoparte este Griet membră a unei familii modeste dar demne, cu o mamă care rareori își exprimă gândurile, cu un tată orb, care odinioară visa să devină pictor, cu un frate care va cădea la un momentdat pradă unei pasiuni oarbe pentru bani, cu o soră care va murii răpusă de ciumă. Pe de cealaltă parte este mândra și celebra familie Vermeer, cu celebrul pictor Jan, impulsiva soție Catarina, soacra Maria Thins și puzderia de copii ai pictorului.
Este o coleziune între două lumi distincte, dar care au anumite lucruri în comun, lucruri pe care autoarea reușește cu măiestrie să le îmbine într-un tot armonios și acaparator, descriind cu o acuratețe demnă de invidiat sentimentele tinerei Griet, a cărui existență se rostogolește într-un ritm propriu între lumea familiei ei și lumea familiei pictorului, între tăceri și răbufniri, între stări onirice și palma realității, mereu între ceva și altceva, fără ca protagonista principală să se piardă în sevrajul inutilelor întrebări fără răspuns. Griet trăiește și simte, simte și trăiește, într-o ordine dictată de simțire și rațiune, sfâșiată între pasiunea contemplativă pentru Vermeer și felul de a fi al lui Pieter, fiul măcelarului, care o va cere de soție.
Descrierea genezei unui tablou conceput de pictorul olandez este de-a dreptul serafică, fără a abuza de sarabanda amănuntelor inutile, înșiruind melodios jocul culorilor și contopirea lor într-un tot unitar, un joc judecat cu sufletul unei copile care începe să descopere lumea, treaptă cu treaptă, primind în sufletul său puzderia de sentimente, unele dintre ele neântinate,altele contradictorii, toate strînse în desagul felului de a fi al unei tinere aflate la răscruce de drumuri a existeneței.
Este o carte bună,carte nu trebuie ratată.
Încercaţi să mai corectaţi din greşelile de tipar care apar aproape în fiecare articol. Cum ar fi în cazul acesta: „flat în prezent”, „conexiunesubtilă”, „cu lumea fracutrată”, „Pe doeoparte”, „momentdat”, „Este o coleziune”, etc. Nu dă deloc bine ca un site de recenzii literare să aibă atâtea greşeli de ortografie. Textele primite ar trebui corectate, nu publicate direct.
Nu intru in polemică, pentru că aveți dreptate in unele privințe, cu excepția lui ”este o coleziune” unde chiar asta am vrut să zic, Restul este din graba tastării. Și ce vi-se pare aiurea in ”lumea fracturată”?. In afară de greseli ați văzut oare și altceva? Întreb și eu așa, dintr-o pură curiozitate.
Nu este nimic în neregulă cu ”lumea fracturată”, ci cu “cu lumea fracutrată” cum ați scris în text. Este o greșeală de ortografie, recitiți vă rog. În ceea ce privește ”este o coleziune”, coleziune nu este un cuvânt potrivit dex (poate voiați să spuneți coliziune sau coeziune). Când scrii o recenzie pe un site, ortografia este o parte foarte importantă pentru că printre atâtea greșeli strecurate este greu să te mai concentrezi la text în sine. Din această cauză îmi este greu să apreciez munca din moment ce în fiecare paragraf sunt greșeli. Eu am mers până la un punct… Read more »