”27 de pași” este cartea care spune povestea de viață a lui Tibi Ușeriu. Sunt memoriile alergătorului de anduranță, așa cum este el cunoscut în ziua de azi.
Dar viața lui Tibi nu a fost dintotdeauna așa. El nu a fost de când se știe acel tip preocupat de alergări și de proiecte sociale. Calea lui a fost când aprigă și haină ca un ultramaraton la Oceanul Arctic, când blândă și calmă în refugiul social de la Tășuleasa.
Dar înainte de aceste lucruri au fost nenumăratele lui vieți dinainte, mai degrabă încărcate cu fapte ce se pedepsesc prin lege și de care nu prea ai cum să scapi așa de ușor basma curată.
Povestea lui Tibi Ușeriu din ”27 de pași” nu e simplă și nici lipsită de piedici
Ba din contra. Aflăm despre o copilărie traumatizantă, din care totuși a reușit să se desprindă și să învețe câte ceva. Și din care a rămas aproape de persoanele cele mai dragi din viața lui, pe care le iubește și de care este iubit, mama și fratele lui, care l-a salvat, cum se exprimă el, de nenumărate ori.
Drumul lui a început pe partea greșită, făcând alegeri de bad guy, ca-n tinerețe, și în plus în perioada imediat după căderea comunismului. Viața lui sună a film complex, unde binele învinge până la urmă răul, dar nu înainte de a-l trece pe erou prin cele mai crâncene încercări.
El a fost pe rând slugă la stăpâni, porcar în armata română, experiență umilitoare mai ceva decât cele mai abjecte joburi, pizzar, azilant politic, pază de corp pentru un mafiot sârb, jucător la cacealma la alba-neagra, dar și bandit mare căutat de Interpol și evadat din două închisori.
Până la urmă trecutul acesta zbuciumat l-a prins din urmă și i-a furat cei mai frumoși ani din viață, ținându-l închis între patru pereți albi și groși, fără șansă de evadare și fără prea multe bucurii.
E de admirat cum un om care a avut parte de atâtea rele a reușit totuși să revină la suprafață și să-și dezvolte o pasiune care îl va salva și îi va oferi un scop
Cea de alergător de cursă lungă.
Eu nu prea știam despre Tibi până să citesc cartea. Deși am auzit cu ceva vreme în urmă despre vâlva din jurul lansării ei și a antieroului care era chiar el. Nici acum, după lectură, nu pot zice că aș cunoaște omul așa cum se cunoaște el sau cum îl cunosc cei apropiați lui, dar consider că este de admirat și de urmat.
Și nu vorbesc de partea în care a comis infracțiuni peste infracțiuni, ci de felul în care a decis să-și continue povestea, de data asta de partea cea bună și cinstită a drumului. Ambiția și nerenunțarea proprii l-au ajutat să facă pasul care trebuie pentru izbăvire, pentru o nouă șansă.
Periplul lui e o inspirație și o motivație dacă știi ce să iei inteligent din el. Recomand volumul de memorii ”27 de pași” din care nu ai cum să nu ieși chiar și puțintel câștigat citindu-l.
Alte recenzii de la Tibi Ușeriu:
