Nu cred că am citit de mult timp ceva atât de profund. Sau ceva atât de sfâșietor. Acolo unde femeile sunt regi este romanul de debut al lui Christie Watson. Un debut extraordinar, părerea mea. La prima vedere, titlul poate produce confuzie legat de acțiunea cărții. Nu este deloc ceea ce pare. Cartea prezintă povestea lui Elijah, un copil de șapte ani, ajuns într-un centru de plasament după ce mama sa a fost internată în spital din cauza problemelor psihice.
Elijah este un băiețel nigerian, crescut însă în Anglia. Acțiunea se axează pe procesul lui de adopție. Motivul pentru care a ajuns aici este faptul că mama lui naturală – Deborah – suferea de o boală mentală și era internată în spital. Nigeriană adevărată, cu convingeri religioase de neclintit, era convinsă că un vrăjitor se afla în trupul fiului său. Problema este cu atât mai gravă atunci când Elijah însuși crede că vrăjitorul din el este real. Și că acesta îl îndeamnă să facă lucruri rele. Indiferent de ce i-ar spune restul, micuțul nigerian este convins de existența vrăjitorului. Mai mulți asistenți sociali s-au ocupat de cazul lui tulburător.
Lupta pentru iubirea maternă
Noua sa familie este una iubitoare și dornică să-l primească cu brațele deschise. Nikki și Obi au trecut prin câteva sarcini pierdute și chiar nașterea unui făt mort. Adopția este soluția cea mai bună pentru ei. Nu renunță la Elijah, chiar dacă au fost avertizați asupra comportamentului său deviant. Băiețelul a reușit să se atașeze de ei, numindu-i „mami și tati”. Dar nu-și lua niciodată gândul de la mama lui naturală. Totul mergea bine, până când Elijah află de sarcina lui Nikki, pe care a decis să o păstreze. Iar reacția lui îi face pe toți să afle mai multe despre trecutul său și despre abuzurile pe care le-a îndurat.
Viața nu se trăiește după cum scrie la carte. Viața este un haos.
Elijah este prins între două tipuri de iubire maternă. Deborah este mama lui adevărată și nimeni nu i-ar putea lua locul. Nikki este mama adoptivă care face totul ca să-i fie bine. Obi are origini nigeriene, lucru care îl ajută pe băiat să se acomodeze. Dar toate acestea sunt de ajuns pentru el? Își poate trăi viața în mod normal? Va fi vreodată un copil ca toți ceilalți?
Cartea este destul de dramatică. Nu sunt prea multe scene care să-ți stârnească râsul. Pentru mine, finalul a fost unul imprevizibil. Autoarea debutează cu o poveste profundă, scrisă foarte bine. Iar mesajul transmis este unul puternic. Copiii din centrele de plasament au nevoie de ajutor, iar oamenii ar trebui să fie conștienți de acest lucru. Povestea lui Elijah este un semnal de alarmă pentru alți copii aflați în situația lui.





