Titlu-original: Hyacinth Girls
Autor: Lauren Frankel
Editură: Trei
An apariție: 2016
Număr pagini: 368
Când am hotărât să citesc această carte, nu am avut prea multe așteptări din partea ei. O citise o prietenă înainte și mi-a zis că nu este mult prea WOW, dar o aveam de ceva timp în bibliotecă, așa că why not?
Ce credeți că s-a întâmplat? Da, mie chiar mi-a plăcut subiectul abordat, cu care fiecare om se luptă cu el în timpul adolescenței. Umilire, trădare de către cei pe care îi numești prieteni și punerea mărețelor porecle/etichete, cum vreți voi să le spuneți, sunt subiectele pe care această carte le pune în scenă și sunt chiar dureroase, dacă le privim din perspectiva adolescentului naiv.
Callie este o fată orfană, crescută de cea mai bună prietenă a mamei sale, Rebecca. În ochii Rebeccăi, Callie este un îngeraș de copil, care nu ar putea niciodată să fie violent, să vorbească urât, știți voi, impresia părinților față de copilașul lor perfect.
Cartea este relatată atât din perspectiva Rebeccai, cât și din perspectiva lui Callie. Acest lucru mi s-a părut minunat, deoarece putem empatiza cu ambele. Dar, vom cunoaște două Callie diferite: îngerașul de copil privit din perspectiva părintelui ocrotitor și Callie cea adevărată devastată de traumele adolescenței.
Ceea ce mie mi-a plăcut a fost un subiect cu care majoritatea tinerilor de 14-20 de ani se confruntă în viața de zi cu zi: imposibilitatea de a fi deschis față de familie, imposibilitatea de a discuta și de a fi înțeles. Este un subiect delicat, greu de comentat, dar din păcate din ce în ce mai întâlnit în ziua de astăzi. Cu acest lucru se confruntă și Callie. Rebecca, într-un târziu, își dă seama că nu a ascultat-o și că n-a încercat niciodată să o înțeleagă și vrea să remedieze acest lucru.
Mi-a plăcut foarte mult această carte și dacă vreți să aflați ”chinurile” la care sunt supuși adolescenți vă invit să citiți ”Adevăr sau provocare”.





