Recenzie ” Adolescentul” de F.M. Dostoievski

de | dec. 28, 2020 | Ficțiune, Literatura Universală, Recenzii cărți

Sunt cititoare de cursă lungă, citesc orice îmi pică-n mână, mă rog, mai refuz literatură pornografică și de prost gust, deși am citit și așa ceva doar pentru a avea argumente că-i maculatură. Dar ca Dovstoieski n-o să mai găsesc autor care să scrie atât de bine chiar și povești stupide și obișnuite. E cel mai bun autor pe care l-am citit vreodată. Și am încercat câțiva.

Adolescentul nu e una dintre capodoperele lui, dar simți că-i aparține de la prima virgulă și până la ultimul punct. Povestea e mai puțin importantă, dar modul în care este analizat fiecare gând și fiecare pornire a personajului principal este unic și greu de surclasat. Citind-o la scurtă vreme după Amintiri în casa morților, clasificarea e ușor de făcut, dar tot a meritat. Oricum aș citi orice inepție scrisă de omul acesta.

Adolescentul, Arkadi Makarovici Dolgoruki,
e un fel de orfan, un copil crescut pe unde a putut, apărut în urma unei relații a moșierului cu o iobagă măritată, cunoscută pe propria moșie. Relația celor doi rămâne pentru mine o enigmă și acum la terminarea romanului, ca și atitudinea soțului înșelat, care nu se consideră chiar înșelat, ci are o altă viziune, ajutat de chemarea spirituală, asupra depravării, și care iartă așa cum numai un om umil, incult, dar cu cap ar putea s-o facă. Nu numai iartă, face mai mult decât să ierte. Își mai pune și singur ceva sare pe rană. Pentru îndurare în lumea de apoi, datorită curățeniei lui sufletești, din empatie și umanitate, din cauza sentimentului de umilință în care a fost educat, greu de spus. Cert e că, indiferent de motivul lui, e un om de admirat.

Adolescentul e naiv și inocent și aruncat într-o lume coruptă pe care o înțelege greu și după multe lovituri. Cartea e maturizarea lui forțată și brutală. Maturizare care nu reușește să-i frângă inocența și umanitatea. În ciuda tuturor intrigilor și mârșăviilor, găsește întotdeauna un motiv, o explicație, de multe ori ilogică, care să-i permită să-și iubească în continuare părinții și apropiații. Nehotarât în a-și afirma simpatiile, este prins între două sentimente total opuse: nevoia de a fi acceptat de un tată superficial și corupt și aceea de a-i proba nevolnicia și depravarea.

Prins într-o poveste complicată de dragoste și ură, ambiție și parvenire, dorindu-și pentru el însuși o recunoaștere socială și stabilitate, se îndrăgostește la rândul lui de o femeie și, datorită acestui sentiment, trece prin întreaga gamă de emoții asociate pasiunii. Îndoială, suspiciune, neîncredere, adorație, gelozie, pasiune, teamă, speranță, generozitate și răutate, le încearcă pe toate în goana lui de a cunoaște adevărată față a femeii iubite. Dar nu e singura lui curiozitate. Are mult mai multe întrebări, care îl macină din copilărie, față de caracterul tatălui său biologic. Fiecare descoperire, fiecare informație, fiecare discuție, fiecare pas pe care-l face este dureros, despicat și analizat foiță cu foiță și motivat chiar și când este evident că concluziile sunt în defavoarea acestor oameni. Acest tânăr continuă să se hrănească cu visuri și să lupte pentru cei iubiți, chiar dacă la final unii îi demonstrează că au meritat și alții nu.

Plecarea lui pe urmele tatălui, îi răstoarnă toate valorile sociale. Ceea ce cataloga la plecare ca fiind incult și umil realizează încet că este de fapt valoros și de admirat, iar ceea ce admira și disprețuia în egală măsură, deși visul lui e o legătură strânsă și bivalent asumată, îi aduce îndoială zilnică, zbucium și suspiciuni de anormalitate psihică.

Mizând încă o dată pe monolog și analiză psihologică, Dostoievski aduce în discuție aceleași subiecte dificile, sensibile și de actualitate: relațiile familiare și amoroase, moralitate, adulter, religie, diferențiere socială, interes cultural, religios și material. Pe fondul unei familii disfuncționale, aflate în umbra unui tată bipolar și nehotărît, asistăm la lupta unui copil, înarmat cu o „idee”, și la răsturnarea universului acestuia.

Titlu: ADOLESCENTUL
Autor: F.M. Dostoievski
An apariție : 2011
Editura: POLIROM
Nr. Pagini: 664
Limba: Română
Gen Literar: Literatura clasica
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 939

Alte recenzii de la F.M. Dostoievski:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie “Femei pe rug” de Kiran Millwood Hargrave
Recenzie “Femei pe rug” de Kiran Millwood Hargrave

Pe insula din nord-estul Norvegiei vine o furtună puternică și tot mersul firesc al lucrurilor se prăbușește. După ce patruzeci de bărbați dispar pentru totdeauna în apele nemiloase ale mării, Vardø devine o așezare a “amazoanelor”. Abia când se strâng toate în...

Recenzie ”Pasagerul” de Cormac McCarthy
Recenzie ”Pasagerul” de Cormac McCarthy

Cu toată bravada mea și cu toate că mă bat cu pumnul în piept că nu mă las influențată, n-am avut încotro și m-am aliniat și eu printre entuziaștii cititori ai lui McCarthy, stârnită de isteria din online la apariția pe piața românească a dipticului romanesc Pasagerul...

Recenzie ”Grădinile Finzi-Contini” de Giorgio Bassani
Recenzie ”Grădinile Finzi-Contini” de Giorgio Bassani

Grădinile Finzi-Contini este considerat deja un clasic al literaturii italiene, o poveste de dragoste (o dragoste adolescentină, cu fluturi în stomac, cu treceri repetitive de la clipe abisale pline de lacrimi amare la clipe de extaz absolut udate cu stropi de...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 5 ani, 3 luni, 1 zi și a scris până acum 585 articole. Se află pe poziția 2 din 15 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments