Al Doilea Război Mondial se apropie de final. Toată lumea așteaptă cu nerăbdare pacea care nu mai poate întârzia. Toată lumea cu excepția celor care lucrează pentru nemți…
Magda este translator și nu numai că lucrează la Statul Major, dar locuiește în aceeași casă cu unul dintre cei mai importanți membri ai staff-ului german. Știe ce înseamnă asta pentru ea la finalul războiului. Și totuși urmările vin mult mai devreme decât se aștepta…
Într-o seară este amenințată cu arma de către partizani pentru a interveni în favoarea eliberării unuia dintre cei mai cunoscuți hoți, supranumit Chat Noir. Dar Chat Noir nu este un simplu hoț.
Si cum un necaz nu vine niciodată singur, Magda se trezește literalmente peste noapte nu numai că trebuie să protejeze 3 bărbați și 2 copii de Gestapo, dar și că este târâtă într-o aventură nebunească și dramatică pentru obținerea fotografiilor unei hărți care ar putea schimba deznodământul întregului război.
Dinamica povestirii este impresionantă, ca în toate cărțile Rodicăi Ojog Brașoveanu. Totul pare jocul hazardului și indiferent dacă lucrurile se întâmplă sau nu conform planului întotdeauna descoperi că rezultatul este influențat de mai mulți factori decât ai luat în considerare. Și decidenții acestuia par să fie mereu alții.
Personajele sunt complex construite, îți este greu să te decizi pe cine să placi și pe cine să nu, iar atunci când în sfârșit crezi că ai reușit, povestea ia o turnură care te obligă să îți regândești întreaga organigramă a eroilor implicați.
În același timp te întrebi constant dacă ai înțeles cu adevărat ce se întâmplă: Cine este de fapt Magda? Este harta ceea ce se crede a fi? Cine sunt adevărații spioni? Este albul alb și negrul negru?
„Al cincilea as”, definit de autoare ca „roman istoric”, își dezvăluie toate secretele abia în ultimele pagini. Pentru cei care au citit seriile Melania Lupu si Minerva, cartea poate părea scrisă într-o notă diferită, în care însă nuanța de mister continuă să domine alături de un umor șmecheresc dat de replicile spumoase ale lui Chat Noir.
Alte recenzii de la Rodica Ojog Brașoveanu:
