Alb ca zăpada de Salla Simukka este o carte polițistă pe care, trebuie să recunosc că am citit-o din cauza coperții care mi-a plăcut la nebunie. Ca majoritatea cărților scrise de nordici, o parte din subiect are legătură cu o sectă religioasă, extrem de strictă, cred că asta e partea cea mai interesantă a cărții pentru că oferă informații din interiorul sectei, lucruri pe care oamenii de rând nu au de unde să le știe. Mi se pare foarte interesant să ajungi să vezi cu ochii minții lucrurile pe care oamenii sunt capabili și doritori să le facă altora doar pentru că nu au aceleași idei cu ei sau pentru că au păcătuit. E interesant să le auzi motivațiile, să le observi fanatismul și să analizezi atitudinea lor, unde se termină gândirea și unde începe automatismul sau frica propriu-zisă. Poate altora le poate părea plictisitor, dar mie îmi place mult să citesc pe astfel de teme, mă interesează motivația, gândirea din spatele faptelor. Chiar și în viața de zi analizez oamenii la fiecare pas și gest. Îmi place să îi învăț, să le descopăr diversele fețe, grimase, expresii, idei, modul de a raționa și a se exprima. Oamenii mi se par fascinanți în ansamblul lor, deși nu fac doar lucruri bune sau frumoase.
Alb ca zapada prezintă povestea unei adolescente a cărei vacanță se transformă în cu totul altceva când în viața ei apare o așa-zisă soră de tată, o fată ce face parte dintr-o sectă. Încearcă să o scape din sectă, dar e greu să salvezi omul când el însuși crede că nu e în pericol și că nu trebuie salvat. E greu când ajungi în vizorul unei secte al cărei conducător fanatic vrea să-și omoare discipolii, dar și pe tine. Nu poți să vindeci omul de nebunie, dar nici de convingeri religioase chiar dacă nu le înțeleg în totalitate sau de ce ar trebui să te sinucizi când Biblia interzice asta.
Interesant cum oamenii se atașează unii de alții chiar și după ce află că tot ce îi unea era doar o minciună gogonată din dorința unei fete maltratate și care se simte singură să aibă o soră, o bucățică de familie.
Lumikki este fata care vrea să trăiască pe cont propriu, să nu spună cuiva când are o problemă, dar lucrurile iau amploare și când nu se mai poate descurca singură cere ajutor unui ziarist care o va ajuta să-și salveze sora.
Fără să fiu pretențioasă zic că ultima pătrime din carte a fost cea mai interesantă. Atmosfera să încins, timpul s-a dilatat, simțeam adrenalina și emoția, suspansul și teama. Este momentul când m-am simțit una cu personajele.
Alb ca zăpada este o carte bunicică atunci când ninge sau plouă și nu ai ce face. Nu îți oferă vreo lecție măreață de viață, nici nu leșini de frică sau groază.
Alte recenzii de la Salla Simukka:
