Această ca
rte uluiește într-un mod plăcut prin anvergura desfășurării de personaje și întâmplări, căci în ” Amantul Colivăresei” scriitorul Radu Aldulescu reușește să combine trecutul și prezentul într-un tot unitar, agonizant sau intempestiv, peste dealurile și văile conjugării între strigătul rădăcinilor și vuietul efemerelor frunze.
Dimitrie Cafanu, personajul principal, strânge în pandoricul său suflet firimituri din trecut și șchiopătatul mers al prezentului, trăind și retrăind într-un ritm propriu, undeva între ancestral și abisal, într-o existență oarecum cameleonică, acolo unde unele întrebări rănesc iar altele vindecă, conjugarea verbului a fi murind și renăscând, uneori din tropăitul speranței, alteori din molozul inerției.
Viața dintre ceva și altceva capătă în actul literar al lui Radu Aldulescu ceva miraculos, în pofida izului de truism existențial în care personajul principal se scaldă entropic în seva unui veșnic naufragiat uitat cu bună știință de către ceilalți între nostalgie și îndârjire, între zidurile îmbătrânirii senzorial și agerimea unei anumite înțelepciuni sau neîmpliniri.
Scriitura lui Radu Aldulescu are o anumită maiestuozitate labirintică, nu neapărat din pricina complicării lucrurilor, ci mai degrabă din cauza preocupării de a nu spune totul, scriitorul alegând să dezvăluie treptat, într-un atrăgător crescendo, viața unui om prins între ceea ce a fost și ceea ce este, nicidecum sub senzația nemărginiri, ci sub cea a unui zbor atipic între bolta albastră și glodurile teluricului sub suflul oscilator al simțirilor de moment care crestează trepte în suflet.
Romanul ” Amanul Colivăresei” palpită sub ritmul cardiac al dezinvoltelor întâmplări reînviate de un etern vulnerabil homo sapiens care cere și oferă într-o rostogolire între lumină și umbră în lupta aprigă pe care o poartă în primul rând cu propriul sine.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Radu Aldulescu:
