Anamneza pr
ezintă viața Luisei, o adolescentă de 17 ani, pentru care viața reprezintă un vârtej constant, unde tot ce o mai face fericită este relația clandestină cu Sorin, un bărbat de 30 de ani, însurat.
Autoarea, Ana Săndulescu, creionează cu măiestrie sentimentele Luisei, întrucât cititorul se poate regăsi printre rânduri și poate simți frământările vârstei, suspinând și râzând, amintindu-și de propria adolescență.
Ceea ce m-a atras peste limită la această carte a fost coperta, întunecată și misterioasă, care te duce cu gândul la o adolescentă depresivă, care suferă la gândul că este neînțeleasă.
Romanul este structurat asemenea unui jurnal, în care Luisa se confesează. Astfel, apar detalii despre relația cu Sorin, prietenia cu Andreea sau despre diferențele dintre ea și societatea în care este obligată să supraviețuiască.
Nepăsându-i de riscuri, Luisa se agață de orice posibilitate de a evada din banalitatea cotidianului: petrecerile până în zori, cluburi, alcool, aventurile de o noapte și pastilele.
Fiecare capitol marchează secvențe din viața Luisei, existând pasaje din jurnalul acesteia, care te ajută să empatizezi cu personajul, cunoscându-i astfel temerile și cele mai arzătoare dorințe.
„Dar există oare un capăt al drumului?”
Protagonista reprezintă tipul firii introvertite, tânăra cu o gândire profundă, care găsește un refugiu în cărțile clasice.
O văd pe Luisa ca pe o antiteză incredibilă, pe de-o parte este depresivă, dorindu-și să nu fi existat, dar pe cealaltă parte, în fiecare rând din jurnalul acesteia se regăsesc fărâme de speranțe -aceasta speră că va fi singura femeie din viața lui Sorin, speră că se va integra în societate, speră că va avea un viitor briliant.
Anamneza este o poveste despre adolescență, tristețe, depresie, decizii importante, durere, bisexualitate și iubire.
Anamneza este o poveste despre maturizare, un prag al vieții pe care fiecare dintre noi l-a atins la un moment dat, despre veșnica bătălie dintre rațiune și dorința de a te afunda în necunoscut.




