(…) cu un junghi ascuţit de disperare, pricepeai cât de fără speranţă e condiţia umană.
Anglia, Anglia a lui Julian Barnes a beneficiat nu de una, nici două, ci de trei şanse din partea mea. Începută în momente diferite, abandonată primele două daţi din motive pe care nu le mai ţineam minte – rămâne totuşi una dintre cărţile pentru care verdictul e unul negativ: NU mi-a plăcut.
Nu pot spune că autorului îi lipseşte talentul scriitoricesc, căci felul cum sunt construite replicile sau se sondează psihologia sufletelor mi-a plăcut. Dar cumva, chiar având nişte ipoteze bune, întregul a reuşit să mă plictisească sau să îmi creeze confuzia în mai multe momente.
Dintre cele trei părţi numai prima – Anglia – mi se pare demnă de menţionat făcând referire la numele scriitorului şi doar ea m-ar face să mai încerc, cândva, altceva semnat de el. În acele numai câteva pagini am simţit că mi-a căzut în mâini o carte care îmi va plăcea; din partea a doua, deja, atenţia a fost greu de menţinut.
Nu am dus la capăt nici a treia încercare de a citi Anglia, Anglia şi nici nu cred că voi mai reveni cândva la ea.
Pe scurt, subiectul arată cam aşa: o copilărie a unei fete marcată de separarea părinţilor face din ea un adult care caută fără succes împlinirea afectivă; conştientizează anumite lucruri despre viaţă destul de devreme, ceea ce îi modelează şi influenţează semnificativ caracterul.
Aceasta este Marta – cu una dintre ipotezele despre care spuneam că mi se par un plus adus cărţii. Personajul ei este şi dramatic, şi real.
Apoi mai este Sir Jack Pitman – bogătaşul plecat de jos, ducând şi el pe umeri poverile ascensiunii, care l-au transformat într-un excentric, un personaj când admirabil, când plin de ciudăţenii. Şi aceasta este una dintre ipotezele- plus pe care le menţionam.
Puntea între Marta – Şir Jack se stabileşte prin intermediul unui loc de muncă.
Mi-au mai plăcut ironia îndreptă către superficialitatea şi consumerismul societății contemporane şi chiar modul inedit în care găsește ocazia să îndrepte atenţia către mesajul cărţii.
Julian Barnes rămâne un nume care mă intrigă şi poate voi căuta să mai răsfoiesc scrieri de-ale sale ca să îmi pot face o imagine mai completă. Dar într-o lume care abundă în vechi şi noi scriitori care îmi plac, nu ştiu nici măcar dacă asta va fi prea curând.
NOTĂ: 5 / 10
Super recenzie 😊
multumesc frumos