Recenzie „Căderea împăraţiilor” (Apa vie #1) de Stachecian

Autor: STACHECIAN
An apariție : 2017
Editura: Smart Publishing
Nr. Pagini: 450
Acordă o notă cărții:
 

POȚI CUMPĂRA CARTEA DE PE:

Apa vie ne poartă pe tărâmuri de basm, pe pământ nebătătorit de realitate, dar presărat cu actualitate şi mister. Mergem împreună cu Nalbian într-o călătorie spirituală a maturizării şi a descoperirii lumii. Suntem ca Cristofer Colum în pădurile lui Robin Hood învăluiţi cu mister de Jules Verne.

Caută şi el ce crede că-i trebuie, dar culege din ce i se dă de ales.

Poposim în Libra, un tărâm unde magia străveche şi naivitatea omenească se împletesc în forme neînţelese. Aici îl vom descoperi pe Nalbian, tânărul ce a îndrăznit să tulbure descântecul ursitoarelor. Ca un fapt al acţiunilor sale, repercusiunile nu întârzie să apară, drept răsplată primeşte o misiune. Dar nu una a cărei rezolvare să fie împlinită dintr-o simplă fluturare de gene, ci una care să presupună păstrare de secrete, solitudine şi misticism. Astfel îl vedem pe Nalbian împins într-o călătorie mistică unde adevărul este ascuns la vedere, dar învăluit în pânza amăgitoare a delirului, unde magia şi firea omului mereu în căutare de răzmeriţă se unesc pe tărâmuri vitrege şi pun în pericol viaţa oricui.

-Dar de unde veniți? Aş zice că nu ați mai văzut cerşetori, se aşază el la loc, găsind putere să zâmbească. Văzându-le fețele nelămurite, continuă serios: nu, voi n-ați mai văzut cerşetori.

– Oameni în nevoie sunt mai peste tot, dar care să stea pe jos din cauza asta, nu, n-am mai întâlnit, răspunde Nalbian.

Un pocal mistic ia în primire Nalbian odată cu noua sa sarcină, un pocal ce se destramă în argint şi diamante atunci când soarta o solicită. Pornit într-o călătorie a descoperiri de sine şi a maturizării, Nalbian alături de prietenii săi fac o echipă ce întruchipează naivitatea tinereţii şi a acelui curaj nebun specific, precum şi năzuinţa căutării propriului viitor.

Ți l-au dat femeile care ți-au spus de miracolul apei vii, apoi ai întâlnit călătorul… nu poate fi întâmplare!

Discipolul din Libra, neîmpăcat cu viziunea prea îngustă, se mai înseninează văzând că nu este singurul nemulțumit.

Unul este în căutarea faimei cavalereşti, altul în cele vrăjitoreşti, şi celălalt în aflarea tuturor misterelor lumeşti. Care din ei va ieşi învingător în ţelul propus?

Prin vălătucul de pericole ce le ies în cale într-un tărâm colcăitor de război, drumurile lor se desparte, iar Nalbian porneşte singur în căutarea cunoştinţelor mistice. A acelui dram de legendă ce promite viaţă veşnică şi scăparea de orice boală cu doar o singură pictură. Însă ca orice legendă magică de bun augur, vine şi reversul medaliei. Unde vieţuieşte binele se ascunde şi răul, iar partea întunecată a magiei îşi întinde tentaculele spre orice căutător de comori astfel că nici Nalbian nu scapă neatins.

Dar unde este o inimă curajoasă se găseşte şi un spirit pe măsură. Uneori forţa spiritului şi mâna destinului este de ajuns pentru a deschide drumurile şi a înfrunta nedreptatea şi răul. Uneori este doar noroc, alteori simplă perseverenţă. Dar de fiecare dată ceea ce este scris să se împlinească va atinge linia de final. Nalbian este eroul pe umerii căruia s-a aşezat soarta şi nu va renunţa la tronul său până nu-l va aduce pe Nalbian unde şi-a propus.

Apa vie ne poartă odată cu Nalbian în lumea basmelor. Într-o căutare a menirii şi a destinului, o călătorie menită să maturizeze şi să ofere înţelepciune, să întărească spiritul omului. Deşi nu este Harap Alb şi nu dispune de protecţia divină a necuvântătoarelor, Nalbian poate întruchipa eroul domniţelor la ananghie, trimisul magiei pentru a demonstra veridicitatea legendelor. Dar capacane sunt la orice pas, iar apa vie poate fi atât un bine absolut cât şi un rău pe măsură. Va găsi Nalbian acest izvor al minunilor? Dacă da, ce va face el cu acesta? Şi de ce l-o fi ales soarta tocmai pe Nalbian să tulbure descântecul ursitoarelor? Dar oare această călătorie să fie destinul lui Nalbian?

Cum vei lua, dacă vei lua, de-i ajunge nu poţi sta,

Nici întoarcere nu e, aşa că ia aminte pentru ce.

Toată apa, cât butoiul, cu lingura sau cu ulciorul,

Face tot ca picătura, dacă-ţi umezeşte gura.

Ai făcut-o, n-ai ce face, vei trăi nu ca în şapte

Ci mereu şi totdeaună, cugetă tu bine: îi bună?

La trei degete de rouă, zece fură, vine nouă,

Măsură rămasă deci, câte au căzut în beci.

Cât de mare sau adânc el, poartă-n pântece la fel.

Cine-o bea cu picătura, ca şi prima şi totuna,

Vindecare vor afla, şi trupul şi inima.

Dacă însă ţi-a rămas, doar atât cât am vorbit,

Tot aşa, dar nu dă suflu, decât braţelor de viciu.

Vă invit să păşiţi pe urmele unui alt fel de basm ce poate trezi gustul copilăriei în cotloanele minţii tale mature, călătorie menită să maturizeze şi să te inspire.

Rămas singur, mai zăboveşte puțin cu ochii în oglinda lacului, încălțându-se lent. Are impresia că vede chipul copilului de odinioară, zâmbitor şi înțelegător. „De ce am impresia că nu mai stai mult cu mine? Tu vrei să te întorci la joacă, pe când eu…“

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)