” Bărbați care urăsc femeile”, romanul scriitorului suedez Stieg Larsson, face parte dintr-o trilogie de 2000 de pagini care mai cuprinde ” Fata care s-a jucat cu focul” și ” Castelul din nori s-a sfărâmat.”
Halucinata lume detectivistă plină de sufocante mistere, este presărată de stilul scriitoricesc al scriitorului suedez Stieg Larsson ca ploaie luminoasă de meteoriți deciși să-și ducă misiunea până la capăt.
Impresionantul șir de personaje, fugitive sau pregnante, alcătuiesc un glosar aproape omogen, însă, din nefericire, disperat pe alocuri.
În esență subiectul cărții este unul extrem de simplu. Henrik Vanger, un bătrânel de 80 de ani, îl angajează pe Mikael Blomkvist, un om cu onoarea pătată în urma unui dezastruos proces, să ancheteze dispariția nepoatei Harriet Vanger, petrecută în urmă cu mai bine de 36 dec ani.
talentul de povestitor, fără a fi prins în imunda bagatelizare a evenimentelor care se vor succeda cu o uimitoare viteză, face din Stieg Larsson un scriitor aparte. Nu neapărat un geniu, pentru că nu ne aflăm în fața unei capodopere, dar nici a unei cărți de duzină.
”Bărbați care urăsc femeile” este o carte situată undeva între aventurism și introspecție, care respiră o viață aparte, departe stereotipizare, de autosatisfacerea orgoliului cu lumea facilă a truismelor și a verbiajelor.
Nu aș putea să spun că Stieg Larsson este un scriitor hermeneutic, dar nici unul extrem de accesibil, secretul transformării acestei trilogii într-un best-seller fiind magistralul joc al îmbinării pieselor, ca într-un lego impozant care se clădește ușor, dar sigur, odată cu fiece pagină în care promoroaca misterelor este scuturată într-un crescendo care te acaparează aproape pe negândite.
Dincolo de lumea detectivistă creată de Stieg Larsson se întinde descriptivismul și forța narativă, cu personaje ascuțite și întâmplări palpitante care corupe, răpind aparentele stări de acalmie a lecturii, strecurând viforul în sufletele cititorilor!
Lectură plăcută !
Alte recenzii de la Stieg Larsson:
