În viața fiecărui bărbat sunt momente când partenera pleacă, fie din lipsă de dragoste, fie doar din cauza unor emoții deja consumate. Suntem obișnuiți cu acea cutumă, care presupune lipsa frământărilor masculine sau mai simplu: bărbații nu plâng niciodată. Cert este că Murakami a creat pe fundalul acestei idei o antologie superbă de proză scurtă, în acord cu muzica Beatles sau aromele de Pinot Noir.
Fiecare istorie în parte are un farmec special, reprezentând cu succes o fațetă a spiritului bărbătesc în raport cu rolul femeii în viața acestora. Pe tot parcursul lecturii am avut senzația unei continuități între liniile de subiect, emoțiile eroilor și mai ales textura slovei scrise.
Am savurat cu plăcere ideile centrale: viață, moarte, dragoste, prietenie, trădare și nemurire. Cel puțin acestea mi s-au părut globulele literare ale mesajului scriitoricesc și totodată vectorii pe care îi punctează în toate lucrările Murakami.
Totodată, unele lucrări mi s-au părut somatice, cerând o interacțiune cu cititorul sau poate un raționament propriu pe marginea construcției unui sau altui erou. Antologia lui Murakami nu are menirea să reliefeze frumosul, ci mai degrabă proclamă rutina în toată splendoarea detaliilor sale. Nu veți găsi acolo hiperbole sau epitete spumoase, însă cu siguranță puteți observa minuțiozitatea cu care autorul pictează tabloul existențial. Partea cea mai frumoasă este în certitudinea cu care istoriile se transformă în fabule ale vieții, iar cititorul pus în fața acestora poate alege o răspântie sau alta.
Cui recomand această carte? În prima categorie sunt evident fanii Murakami, care vor mai primi o doză de extaz literar. În al doilea rând, femeilor care își descoperă partenerii de viață. În al treilea rând, tuturor celor care se află la răspântie sau care se caută în tumultul vieții. Lectura acestei cărți le va oferi un răgaz spiritual, fără pretenții sau patos literar.
Nu l am citit inca pe Murakami. Sper sa o fac in curand 🙂
Merită a fi citit 🙂 spor la lecturi 🙂