De la Backman am mai citit „Un bărbat pe nume Ove” și după acea lectură am zis că voi continua cu cărțile lui. Chiar mi-am pus pe listă maI multe titluri la care speram să ajuns cât mai rapid. Recent am împrumutat „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” și am îndrăgit și romanul acesta. Nu l-am citit doar într-o zi sau două, dar se cuvine să fie descoperit pe îndelete pentru a-i înțelege toate profunzimile.
La început nu prea am înțeles despre ce limbaj secret vorbeau bunica și Elsa și nu aveam răbdare cu detaliile despre lumile de basm închipuite de cele două. Mi se părea o aiureală totală și chiar am zis că dacă va continua tot așa, sigur nu voi duce cartea la bun sfârșit.
Însă, continuând lectura mi-am dat seama că toate acele tărâmuri de poveste și pesonajele imaginare erau de fapt persoane reale, care au intrat și au ieșit din viața bunicii și aveau să facă parte din lumea magică a fetei, după ce bunica nu mai avea să mai fie.
Era vorba de toți oamenii cu care a intrat în contact bunica de-a lungul vieții ei de doctoriță, pe care i-a ajutat și care au intrat în sufletul ei, care au ajuns să-i fie vecini și alături de care a trăit bune și rele, aventuri numai bune de povestit nepoților.
Cartea „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” e foarte emoționantă, te învață atât de multe lucruri, ca și prima carte a autorului și probabil ca toate cărțile scrise de el
A fi altfel, a fi îndrăzneț și sincer este totul într-o lume în care toți aderă la efectul de turmă, fără să-și dea seama că își pierd personalitatea. Fiecare personaj are o poveste care te impresionează și fiecare are de învățat de la fiecare. Însă toți gravitează în jurul bunicii și apoi în jurul fetiței, Elsa.
„Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” este un roman fermecător. care îți încălzește inima și te topește efectiv.
Elsa este o fetiță de 7 ani și este foarte diferită. Bunica ei, o bătrână de 77 de ani, este și mai diferită și mai năzbâtioasă decât ea. Nepoata are și cu cine să semene. Împreună se înțeleg de minune și se distrează mai tare decât oricine. Pătrund în lumi de povești. Au parte de peripeții maxime, dau de bucluc, dar se simt cel mai bine și nimeni nu este mai de gașcă decât ele.
Însă atunci când bunica Elsei moare la spital, îi lasă o serie de scrisori pe care trebuie să le înmâneze mai multor persoane ca ultimă sarcină și aventură. În acest mod, bunica își trimite nepoata într-o epopee care o va face să întâlnească acei oameni alături de care viața ei va rămâne la fel de diferită și care îi vor deveni prieteni și parteneri de viitoare aventuri.
„Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” este o carte pe cât de haioasă, pe atât de inteligentă și caldă.
Aceasta te face să vrei să rămâi altfel dacă ești deja diferit și să ieși din anonimat dacă până acum toată viața te-ai luat după alții
Spre final, mi-au dat și lacrimile și sigur multă lume are parte de efectul ăsta datorită profunzimii poveștii. Nu ai cum să nu iubești personajele și întâmplările, bunătatea și felul lor aparte de a fi.
Recomand cartea cu toată inima!