Citind multitudinea recenziilor care îl proslăvesc pe Fredrick Backman mi-am zic “ia să văd și eu cum scrie acest Backman”… Într-adevăr are un stil ușor, relaxant, amuzant. Dar ce idei și ce mesaje profunde îți strecoară printre rînduri. Da, aveți drepate, merită citit!
Ove este acel bătrânel băgăcios și morocănos care vede lumea în felul lui “învechit” și care ține să facă ordine în jur. Probabil că citind romanul fiecare va recunoaște în Ove un bătrânel sau o bătrânică din mahala sau din scara blocului care este mereu nemulțumită de “tineretul din ziua de azi” și are ca scop “reeducarea acestuia”. Și deși de cele mai multe ori facem și noi la fel ca și vecinii lui Ove, îi vedem pe acești bătrânei un pic smintiți și deci care merită ignorați, în spatele acestor bătrâni se ascunde o viață trăită și poate o dramă dureroasă.
O lecție despre cinste, dreptate, moralitate, corectitudine. O poveste de dragoste scrisă dintr-un alt unghi. Da, consider acest roman drept o relicvă a dragostei. Dragostea ceea “până când moartea ne îi despărți” are aici un alt nivel. Și după moarte există dragoste.
Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.
Istoria captivează din primele pagini. Suntem prinși în context și deci curioși să vedem ce-i cu acest bătrânel care pare un pic smintit. Apoi suntem amuzați, pe cât de inocente unele pasaje, pe atât de ridicole altele. Mai apoi suntem emoționați aflând ce stă în spatele dorinței de moarte pe care o are Ove.
Consider această carte una dintre cele mai bune cărți contemporane, iar pe Backman unul dintre cei mai sensibili scriitori contemporani. Îmbină într-un mod perfect umorul și tragismul. Recomand!
Faptele îi fac pe oameni ce sunt, nu vorbele, a spus Ove.
În ziua de azi, totul e depășit înainte să apuce să se uzeze. O țară întreagă care aplaudă faptul că nimeni nu face nimic temeinic.
Orice om vrea o viață demnă, doar că demnitatea înseamnă ceva diferit pentru fiecare.
Alte recenzii de la Fredrick Backman:
