Între anii 1955-1957, cel mai cunoscut scriitor de proveniență sud-americană, Gabriel García Márquez , realizează o serie de călătorii dincolo de Cortina de Fier, despre care observă că nu este nici pe departe o cortină, ci o biată barieră de lemn, vopsită în alb și roșu, dar care desparte două lumi complet diferite: Vestul democrat și Estul comunist.
Aventurile îi poarta pe autor și pe tovarășul său de călătorie, Franco, prin unele din țările comuniste: Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, URSS și, în final, Ungaria. Pentru ochiul format al scriitorului, fiecare țară pare a avea propria personalitate: polonezii reușesc să își păstreze mare parte din libertatea religioasă, deși viețile le-au fost distruse aproape complet de război, ungurii încearcă să își repare economia și infrastructura după revoluția din 1956, înăbușită de restul statelor sovietice, iar rușii, al căror dictator a murit de curând, sunt dornici să cunoască străinii în a căror existență le e greu să creadă.
Celor care nu cunosc cruda realitate a traiului de zi cu zi într-o țară comunistă le-ar putea fi ușor să cadă în plasă și să creadă că această ideologie oferă tuturor cetățenilor egalitate si condiții de viață de calitate. Adevărul, însă, este foarte diferit și această trăire a realizării stării de drept a lucrurilor o resimte si autorul: oamenii suferă nu numai lipsuri materiale, ci mai ales lipsa oportunităților unor vieți libere și fericite. Un singur caz pare a se distanța de acest tipar: Cehoslovacia, care se deschide cel mai mult către occident și știe să își gestioneze crizele interne.
Autorul, fost susținător al ideologiei comuniste, consideră că această călătorie l-a schimbat și l-a ajutat să înțeleagă utopia care este acest sistem opresiv. Totuși, din paginile memoriilor lui de călătorie, pare să răzbată mai degrabă o dorință de îmbunătățire a acestui sistem, nu de respingere totală a ceea ce înseamnă comunismul practicat în statele de dincolo de Cortina de Fier și peste tot în lume.
Oricum am percepe părerile autorului, ,,Călătorind prin Europa de Est” reprezintă cu siguranță o mărturie curajoasă și valoroasă pentru generațiile de tineri care nu au cunoscut acest regim decât din manualele de istorie. Cred că ea poate fi o lecție importantă despre legitimitatea unui regim și a măsurilor pe care le impune, măsuri care pot distruge vieți.








