Ceea ce te frapează de la început până la sfârșit, dar te și încântă, este cât de bine s-a documentat autorul din punct de vedere istoric. Urmând firul epic, străbatem trei continente și aflăm o sumedenie de informații despre cursul vieții, despre organizarea administrativă, teritorială și politică din acea perioadă în funcție de zona geografică.
Povestea începe în 1852 în Birmania, unde sergentul Arthur Bowman, aflat în solda Companiei Indiilor de Est, primește o misiune ce îi miroase a sinucidere. Bowman nu este omul care să se sperie prea ușor, din contră, el este cel care îi pune pe ceilalți pe fugă, de obicei.
Nu este nici genul de soldat care să pună la îndoială ordinele unui superior, dar știe mai bine decât alți soldați cum să supraviețuiască.
Misiunea primită este doar urmarea lăcomiei unor superiori și n-are nicio legătură cu lupta pentru care se înrolase Arthur. Mințiți că pleacă pentru a captura și lua ostatic un ambasador, Arthur și încă nouă soldați aflați sub ordinele sale, se trezesc părtași la un masacru ale cărui victime sunt băștinași femei și copii, în urma căruia sunt hăituiți și devin ei înșiși prizonieri într-un sat uitat de lume în mijlocul junglei. Plătind prețul sângelui în locul celor vinovați, timp de un an sunt supuși la chinuri și torturi înfiorătoare, trăind în cuști ca animalele și luptându-se între ei pentru câteva boabe de orez. Faptul că reușesc să se întoarcă acasă nu înseamnă că au scăpat de coșmar. Coșmarul le-a rămas scrijelit în minte, inimi și pe piele, și îi vizitează în fiecare noapte, trauma părând imposibil de depășit.
La câțiva ani după episodul din Birmania, Arthur lucrează ca polițist în Londra, dar psihicul lui este pe marginea prăpastiei. Îl mituiește și amăgește cu sticle de gin și pipe de opiu, dar acestea amorțesc durerea doar temporar, iar viața rămâne un iad.
Un cadavru găsit într-o canalizare, ce poartă aceleași cicatrici cu care s-a întors și el din Birmania, îi dă viața, și așa nenorocită, peste cap. Colegii îl suspectează de crimă, în timp ce el este convins că doar unul dintre cei nouă reîntorși din iadul birmanez ar fi putut să comită o asemenea atrocitate.
Nu se înșală, dar oare mâna căruia a fost?
Pleacă pe urmele foștilor camarazi și îi găsește aproape pe toți, morți sau suferind încă din cauza trecutului.
Arthur știe că e datoria lui să pună capăt terorii, iar când un nou cadavru apare în aceeași stare peste ocean, pe proaspătul Pământ al Făgăduinței, nu ezită să plece la drum. Cei doi cărora le-a pierdut urma sunt deja acolo, iar unul dintre ei este cel pe care trebuie să-l oprească. Dar America este încă o țară prost organizată, invadată de căutători de aur, de familii emigrate ce caută teren pentru a-și ridica o fermă. O țară condusă de Lincoln și aflată în pragul unui Război Civil. Aventura lui Bowman este meticulos construită, cu detalii și amănunte despre mersul lucrurilor în această nouă țară aflată la început de drum, cu povești tragice în care cel mai puternic supraviețuiește.
N-aș fi zis la începutul lecturii că voi ajunge să-l simpatizez pe Arthur. Este un tip brutal, insensibil și dur, care s-a înrolat în armată la 13 ani pentru a evita să moară de foame sau ucis pe străzile Londrei de holeră sau de mâna altora ca el. A învățat de mic legea pumnului și n-a pregetat s-o aplice altora la rândul lui. A avansat odată cu Compania, ucigând, torturând, înșelând. A devenit vârful de lance al acesteia
tăind urechi, marcând copii cu fierul roșu, ucigând bărbați pentru a lua femei.
S-a impus prin forță și cruzime, și-a construit o reputație de călău care nu dă înapoi de la nimic. A început de foarte jos și și-a câștigat respectul prin frică și teroare. Transformarea lui este uimitoare. Iar modul în care alege să-și dezgroape umanitatea și cum aceasta îl metamorfozează este delicios și m-a încântat.
Nu vă spun ce îi va oferi America, nu vă spun ce vis sau ce coșmar va deveni pentru el realitate, nici dacă va prinde acest criminal în serie pe urmele căruia a plecat. Dar vă asigur că aventura lui nu e pierdere de timp, te ține în suspans și îți oferă o analiză psihologică de excepție.
Alte recenzii de la Antonin Varenne:
