Singurul roman al scriitorului francez Alain Fournier, intitulat ” Cărarea pierdută” este un elogiu al simțirii, al sublimului senzorial care. oscilând între rudimentar și serafic, naște tulburențe, rătăciri, regăsiri și redefiniri prin noianul de sufixe și prefixe ale gloduroasei existențe.
Cu o vădită tentă autobiografică, scriitorul francez clădește temple neprihănite în care, voluntar sau nu, se nasc nenumărate poteci, ramificații, bifurcări și bulevarde ale unor sentimente halucinante, aparent de neînțeles, în care mai mereu țâșnesc dintre plăcile tectonice ale năvalnicelor conjugări într-un riitm amețitor și penetrant.
Camaraderia capătă sub condeiul lui Alain Fournier o cu totul altă nuanță, una care nu încearcă estetizanta caligrafiere a simțirii, ba dimpotrivă, ea reușește să etaleze cocoloașele senzorialului și, odată cu ele, adevăratele cărări spinoase ale pieirii și regăsirii care, amalgamate nu tocmai omogen, asigură procesul devenirii și călirii fiecărei ființe, indiferent de rasă, sex, orientare religioasă sau statut social.
Cu o timidă doză de ireal, de basmologie și aristocratism, ca o atingere de sidef a unu vis, Alain Fournier clădește caracterele unor personaje sinuoase și insinuante, aparent neajutorate și totuși extrem de determinate, ființe care se scurg și se reîntrupă din huma deznădejdiei și speranței, două sentimente pe care puțini oameni reușesc să le despartă în felii concrete, amestecând prin tăcerea strigătului povara necuvintelor și lașitatea omului care numai vrea să joace rolul îndrăznețului Icar, poate doar din absurda dorință de a dovedi ceva celorlalți taman atunci când trebuie să facă acest lucru cu propriul sine, nu neapărat ca o purificare lăuntrică, ci mai degrabă ca o împăcare cu năstrușnicia gândurilor și pasiunilor nemărturisite care pot naște îngeri, dar și demoni, ba chiar și o inexplicabilă metisare a acestora într-un bulgăre de senzorial și rațional care urcă și coboară sufletele rebegite de mistuitoarea pasiune.
O carte relaxantă.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Alain Fournier:
