Vreau să vă spun că această recenzie mă găsește extrem de confuză, pentru că eu eram sigură că aleg o carte cu o poveste de dragoste. WRONG!!! Nu am primit în niciun caz o poveste de dragoste, ci o poveste impactantă, șocantă, căreia i-am dat un rating mare pentru șocul pe care mi l-a administrat. Rar găsești cărți atât de raw, dar și disturbing în același timp, încă sincer nu am știut cum să reacționez. Sper ca cititorii care au lecturat deja cartea să fie în asentimentul meu, pentru că în caz contrar, înseamnă că am eu o problema și am înțeles acțiunea greșit.
Retrasă în tabăra de vară rustică a familiei din Cape Cod în timpul vacanței de vară, Elle Bishop se află la o răscruce, obligată să aleagă, în decursul a 24 de ore, între cele două mari iubiri ale vieții ei. Să fugă cu cel mai bun prieten, de care o leagă încă din copilărie o pasiune pe cât de puternică, pe atât de dramatică? Sau să rămână cu soțul ei, față de care simte o dragoste profundă și cu care are trei copii? O poveste care acoperă o zi și 50 de ani, în care moștenirile de familie, dragostea, minciunile și secretele o aduc pe Elle în pragul unei hotărâri cruciale. Delicat și în același timp devastator, romanul pune în balanță tensiunile între dorință și fidelitate, traumă
și reziliență, trecut și iertare.
„Castelul de hârtie” a fost cap coadă o aventură emoțională pe care nu am știut cum să o gestionez. Povestea m-a luat destul pe nepregătite și cred că de acolo a fost șocul resimțit. Când am aflat că este un roman de debut al unei autoare destul de în vârstă, uimirea a fost și mai mare, dar într-un fel a avut sens, pentru că se vede maturitatea și complexitatea unei persoane trecute mai mult prin viață. M-a uimit și în continuare cartea îmi este în gând.
Elle Bishop are de făcut o mare alegere – să rămână cu Peter, soțul ei, sau să îl aleagă pe Jonas, un prieten din copilărie cu care a avut o conexiune intensă. De la această alegere eu chiar am crezut că discutăm despre o poveste de dragoste, dar stați că nu a fost așa. Mi s-a părut interesantă ideea de a încadra acțiunea cărții în doar 24 de ore, dar i-au fost inserate multe flashback-uri, ce parcurg o perioadă de până la 50 de ani. Prin urmare, am avut parte de multe informații și multe dintre ele au fost wow… Totul a pendulat foarte mult între întrebarea care este clar „elefantul roz” din camera – de ce Jonas a fost „the one who got away” și de ce Elle nu a putut să fie împreună cu el? Este clar afectată de prezența lui și de faptul că s-au reîntâlnit după atâția ani și deși este căsătorită cu 3 copii, regretul plutește în aer.
Peter, deși are clar o poziție superioară față de Jonas, este clar afectat de nesiguranța soției sale și acest lucru se vede clar în acțiunile sale. Mi s-a părut destul de trist să fii nevoit să îți recâștigi soția, știind că aceasta are amintiri mai multe cu o altă persoană decât cu tine. Situația a fost destul de complicată și intreagă încărcătură emoțională se simte într-un mod negativ în carte, care pune o presiune pe personaje și pe deciziile luate de acestea.
În final, pot spune că nu regret faptul că am ales „Castelul de hârtie„, deși credeam că este ceva total diferit. Această dramă și această nesiguranță între trecut și prezent a reprezentat un motiv de maximă tensiune pentru mine și m-a făcut să țin cu anumite personaje mai mult decât cu altele. Cert este că a fost o lectură extrem de interesantă, șocantă, cu un impact asupra mea. Nu aș putea spune că o recomand oricui, dar măcar dau un warning la început, pentru că potențialul cititor să știe în ce anume se bagă.
Alte recenzii de la Miranda Cowley Heller:
