V-am tot bătut la cap cu Matt Haig și voi continua să fac acest lucru. Este unul dintre autorii pe care i-am descoperit din întâmplare și care mi-au rămas în suflet. Am vorbit despre el cu fiecare ocazie pe care am avut-o și aș vrea să mă credeți că eu nu recomand așa de dragul artei. Atunci când un autor reușește să îmi capteze atenția, dar și sufletul este clar că trebuie să spun tuturor cum anume a reușit acest lucru.
O carte specială ce îi aparține lui Matt Haig este „Câteva motive să iubești viața” pe care am citit-o într-un moment destul de delicat din viață mea, după o mare pierdere. Este adevărat, auzisem de ea mai demult, însă efectiv nu am avut puterea necesară de a începe o carte care te învață cum să îți iubești viață, după ce eu suferisem atât de mult. Simțeam că nu aș putea să o apreciez la adevărata valoarea, așa că am lăsat-o încă puțin, până când îmi făceam suficient curaj. Am finalizat-o acum câteva luni și m-a emoționat nespus.
Este practic o conversație între cititor și Matt, că între doi buni prieteni. Unul își spune of-ul, altul ascultă și așa mai departe. Nu avem parte de nimic forțat, nimic care să pară exagerat sau clișeic. Matt povestește efectiv ce a trăit și de acolo suntem liberi să îl ascultăm, sau nu 🙂
Matt își deschide sufletul și ne povestește despre depresia cu care s-a luptat o bună perioadă din viață. Nu este un secret, el a mărturisit acest lucru și s-a folosit de experiența sa pentru a ajuta pe alți care poate nu au familie sau prieteni alături. M-a încurajat să țin capul sus și să sper la o continuare mai bună a vieți mele. În research-ul meu despre Matt am citit foarte multe articole despre el și despre boala pe care a înfruntat-o. Acesta a vrut la 24 de ani să se sinucidă, însă în ultimul moment s-a răzgândit. Luptându-se constant cu demonii lăuntrici, Matt a încercat să se agațe de ceva, să aibă un scop care să îl ridice.
Tot ce putem face, pe moment, e chiar ceea ce avem nevoie să facem: să ne ascultăm pe noi înșine. Când încercăm să ne facem mai bine, singurul adevăr care contează e cel care ne ajută. Dacă ceva funcționează, nu ne interesează în mod necesar “de ce”. Presupun că în absența certitudinilor universal suntem propriul nostru cel mai bun laborator.
Fără speranță într-un viitor mai bun, era o umbră ce putea să se disipeze oricând. Deși îndrăgostit de prietena sa, avea sentimente mixte în privința menirii de părinte, pentru că îi era frică de neputință și eșec. Uneori trebuie să ai parte de lucruri rele, mistuitoare, pentru a te putea ridica. Așa a făcut și Matt Haig, care a avut alături persoane importante și s-a ridicat, a devenit părinte, scriitor și un exemplu pentru adulți și copii. A devenit un exemplu și pentru mine, deoarece știu cum se simte atunci când tristețea pune stăpânire încet, încet.
Trebuie să te prinzi de ceva și să nu îi dai drumul niciodată. Trebuie să lupți, să speri și să găsești un scop, indiferent cât de mic, pentru a continua. Chiar dacă doare, nu înseamnă neapărat că cineva acolo sus nu te iubește. Înseamnă poate că acel cineva a avut un plan măreț pentru ține, un scenariu din care trebuie să ieși învingător, cu lecții mărețe învățate. Deși uneori ne pricepem de minune să dăm sfaturi altora, trebuie să învățăm în primul rând să ne ascultăm sfaturile, să le luăm ca exemplu și să le punem în practică.
Nu cred că am uitat să vă spun ceva despre această carte 🙂 În caz contrar, aștept și părerile voastre. Cartea se găsește pe Libmag.ro. Enjoy!!
Alte recenzii de la Matt Haig :
